Departe de Bucuresti

Am fost in acest week-end la Sighisoara, la Claudiu Costea, fostul meu coleg de armata si de facultate. Un ardelean extraordinar. Sus, in cetate, fetele mele, Ana-Larisa si Maria-Alexandra, s-au insanatosit brusc, dupa o saptamina in care au suferit cumplit dupa un nenorocit de hamburger si o pirlita de portie de cartofi prajiti de la Mc Donald’s, acolo unde, in inconstienta ei, le-a dus mama lor. Si uite asa, fetele lu’ tata au promis ca in viata lor nu mai calca la Mc Donald’s! Copiii isi dau seama singuri de ce e bun si ce e nebun in viata asta. Doar dupa ce se lovesc de pragul de sus, insa. Ca si noi, ca doar si noi am fost copii, de cele mai multe ori neascultatori.

Am facut drumul de la Sighisoara pina la Otopeni in vreo patru ore. Hai, patru ore si ceva. Asta pentru ca m-am oprit la Brasov, la toaleta, la Mc Donald’s, unde era gata-gata sa fac pe mine, pentru ca Alexandra si Larisa mi-au interzis sa intru. Si am mai oprit la Predeal, in fata hotelului Rozmarin, pentru ca fetele mele sa se bata cu zapada si sa faca primul lor om de zapada din aceasta toamna-iarna. Apoi, din Otopeni pina in Salajan am facut aproape cam cit am facut de la Sighisoara pina la Otopeni. Si cit am incercat sa evit ora 18.00, ca ora de intrare in capitala nostra de kakat, in care toti parvenitii isi plimba fundul in masini. Si doar jurasem sa nu mai circul prin Bucuresti decit noaptea. Nu am crezut niciodata ca in Bucuresti se va ajunge la un asemenea trafic. Infernal!