Publicat de: adidobre | Aprilie 24, 2014

Jurnal de ghetou. Ziua cea mare!

E trecut de miezul nopţii. E vineri, 25 aprilie. Azi e lansarea oficială a noului blog! Ce frumos sună. În fapt e o continuare a celui vechi, acum, însă, mai „profesionist”! Zic!

Mai profesionist în sensul că mă voi concentra mai serios pe ceea ce voi posta. Dincolo de obişnuitele mele „inepţii”, voi încerca să ţin pasul cu ceea ce se întâmplă în jurul meu. Voi încerca să fiu şi mai altruist decât până acum.

Coincidenţă sau nu, fetele sunt în noapte asta în Mexic! Sunt în spatele meu. Dorm de mult. Le-am luat din zbor, de la Sălăjan. Doamna Anişoara are de lucru mâine dimineaţă, cu noaptea în cap, şi a apelat la mine. Când m-a sunat, nici nu am aşteptat să-mi spună despre ce e vorba. I-am zis direct: „Ce naiba am mai făcut? Cu ce am greşit, că mă suni doar atunci când fac ceva!

N-a fost vorba de vreun nou „derapaj” din partea subsemnatului. A fost pur şi simplu o chestie de etică. A dracului etică! Meciul de la Eurosport, dintre Araz şi Barcelona, semifinală de UEFA Futsal Cup, s-a prelungit. Am avut două reprize suplimentare, lovituri de departajare. A fost superb. Comentam şi mă gândeam la fete. Că trebuie să le iau. Şi e târziu, trebuie să doarmă, că doar mâine merg la şcoală.

M-au aşteptat însă. Erau atât de bucuroase că merg în Mexic încât nu s-au putut abţine şi, atunci când m-au văzut, au bătut „cuba” cu mine! Şi-au luat şi rochiţe, să dea bine mâine la inaugurare! „Tati, lansezi site-ul cel nou, trebuie să ne îmbrăcăm frumos”, mi-au zis ele.

Fetele lui tata au o impresie foarte bună despre mine. În ciuda faptului că sunt bombardate periodic cu chestii de genul: „Tatăl vostru e un beţiv!” sau „Tatăl vostru e un ratat!”. Ana-Larisa şi Maria-Alexandra sunt mândre de tatăl lor. Aşa zic ele. Mă mint ele, vă mint şi eu! Şi vreau să le întreţin, sincer, acest sentiment de mândrie.

În seara asta am avut noroc. „311” a venit repede, deşi era trecut de ora 22.00. În autobuz, însă, haos. O aurolacă bătrână, biata de ea, a făcut imposibilă atmosfera din autobuz. Femeia, fost copil al străzii, stătea lipită de uşa de la mijloc. Mirosea îngrozitor. Restul călătorilor se masaseră la extremităţi! Autobuzul părea un balansoar pe roţi, un balansoar pe care vreo 30 de inşi încercau să-l echilibreze!

Fetele s-au uitat fix, tot drumul, la amărâta aia. N-au zis nimic. Le-am învăţat să nu judece oamenii nicicum. Le-am învăţat să aibă înţelegere faţă de tot ce mişcă pe acest pământ. Să nu tragă concluzii aiurea. Când au coborât însă mi-au pus sute de întrebări. Existenţiale. V-am zis doar, eu cu fetele filozofăm!

De atunci, de când m-au întrebat cine e Dante Alighieri!

Aşadar, invitaţia e făcută. Pentru mâine, la Pam Pam. Aceasta e ultima postare pe blogul vechi. De mâine seară vă aştept pe cel nou. Adi Pavel, prietenul meu, cel care a lăsat orice alte obligaţii, pe bani, doar pentru a-mi vedea site-ul în picioare, mi-a promis că va face el o „şmecherie” prin care atunci când blogul cel vechi va fi accesat, automat vizitatorii vor fi redirecţionaţi pe cel nou! Mare inginerie, să mă ia dracul!

Vă pup şi vă aştept la Pam Pam, la graniţa cu Mexicul! Doamne ajută!

Anunțuri

Responses

  1. Adio, blog vechi! Traiasca blogul nou!

    • Blogul vechi a murit! Trăiască noul blog!

  2. Hristos a inviat! Chiar daca nu pot ajunge asta seara la lansarea blogului considera ca sunt prezent ( o sa gasim cu siguranta alta oportunitate de a ne intalni). Multa sanatate tie si fetelor si succes cu noul blog !

    Adi M.

    PS. Citesc permanent blogul tau incepand de la Cupa mondiala de rugby din noua Zeelanda.

    • Mulţumesc, Doamne ajută!

  3. Nu pot fi prezenta fizic, dar iti tin pumnii si iti doresc sa iasa totul cat mai bine, asa cum iti doresti tu. Bafta si petrecere frumoasa!

  4. Melodia celor de la HI-Q (Totul va fi bine!) sa-ti fie calauza de-acum incolo!

    • Doamne ajută!

  5. Buna ziua Domnule Dobre, am ramas in continuare fidel Dumneavoastra si v-am citit postarile pe blog si v-am urmarit pe facebook, sunteti ca un model pentru mine si-mi pare rau ca nu pot fi in aceasta seara la sarbatoare, sa pot sa va cunosc mult mai bine si sa-mi impartasiti din numeroasele experiente pe care le-ati trecut. distanta…Botosani – Bucuresti destul de costisitoare pentru un student… si inca regret ca nu am ales asa cum tin bine minte cele spuse de Dumneavoastra cu privire la facultate sa merg la Bucuresti ca acolo am mult mai multe porti deschise decat la Iasi, dar alegerea a fost facuta din pacate. O seara speciala si toate bune, intr-un viitor sper cat mai apropiat sa ne putem reintalni.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: