Publicat de: adidobre | Ianuarie 21, 2014

Jurnal de Ghetou! „101”, mon amour!

101 mon amour

„101” e cel mai prost traseu din Bucureşti. Vine când vrea muşchiul lui. Cred că-s doar două maşini pe traseu! Dar cu toate astea îl iubesc! „101” pleacă de la „Poarta 4”, din apropiere de Mexic, şi întoarce la „Doamna Ghica”. Când îl prinzi, te poţi considera norocos.

„101” e autobuzul care mă aduce aproape în fiecare seară acasă, în Mexic. „101” mă duce aproape în fiecare dimineaţă spre „Sălăjan”, când mă duc să duc fetele la şcoală. Din când în când îl mai suplineşte „311”. Şi ăsta tot de la „Poarta 4” pleacă şi are cap de linie la „Rosetti”. Sper să nu greşesc.

În seara asta am fost la Cipic, fratele meu, în Pantelimon. De obicei, alerg spre „335”. Ăsta are capăt de linie la „Barajul Dunării”, dar, dacă ora e târzie, mă rog de şofer, care se retrage la Autobaza Titan, să mă ia până la „1 decembrie”. Cei mai mulţi sunt băieţi. Alţii, însă, nu sunt. Ăstora le arăt degetul mijlociu atunci când trec pe lângă mine în drum spre garaj.

„335” e, părerea mea, unul dintre cele mai bune trasee din Bucureştiul ăsta de căcat. Azi am avut, aşa, un „filing” şi m-am dus la „101”. A venit în secunda unu’! Ca la comandă! Era ultimul autobuz care mergea spre „Poarta 4”. Era gol! Nu e aşa mereu. Până aproape de capăt, şoferul a oprit în staţii, dar, neavând clienţi, a pornit-o instantaneu. Nici măcar n-a deschis uşile. M-a văzut probabil în oglindă că stau liniştit pe un scaun, în spatele său, şi butonez telefonul. Apoi, la intersecţia Liviu Rebreanu cu 1 Decembrie, mi-a făcut semn că-mi deschide uşa la semafor. Eram deja postat la uşa din faţă. I-am răspuns, tot printr-un semn, că mă dau jos în staţie. S-a conformat!

Ce mişto e când mergi singur cu autobuzul. Sau cu tramvaiul. Te simţi ca într-o limuzină. Doar tu şi şoferul, care stă izolat, în carlinga lui.
De multe ori, când sunt singurul călător, stau de vorbă cu şoferul. Dăm dintr-una în alta şi tot la problemele transportului în comun revenim. Toţi se plâng de faptul că mai mult de jumătate din călători fac blatul, motiv din care RATB-ul nu e rentabil. Vin cu soluţii, toate de bun simţ. Şi câtă dreptate au. Îmi povestesc de colegi daţi afară, de maşini care lenevesc în garaje pentru că ori n-au şoferi, ori n-au cine ştie ce piesă. Aud că sunt autobuze care au trasee în afara Bucureştiului doar la dorinţa expresă a nu ştiu cărui şmecher. Iar ei săracii, şoferii, sunt nevoiţi să conducă prin toate hârtoapele, pe străduţe înguste, doar ca să ducă la destinaţie toţi blatiştii.

Mă uit zilnic la cei din jurul meu ori de câte ori circul cu autobuzul. Jumătate sunt pensionari, care, cît e ziua de lungă, se plimbă. N-au ce face, transportul e gratuit, aşa că se plimbă. Pe ăştia îi înjur cel mai abitir. Apoi vin blatiştii, în proporţie de alte 30-40 de procente. Au mai rămas 10 la sută. Adică ăia care chiar au abonament sau „validează cardurile de călătorie”, cum îi îndeamnă, din 10 în 10 minute, o voce de căţea leşinată la difuzoarele din dotare.
Mă gândesc uneori că educaţia acestui popor ar trebui să înceapă în mijloacele de transport în comun. În autobuze, în trenuri.

Când eram mic, la uşa din spate a autobuzului era o taxatoare, care vindea bilete. Aceasta striga la călătorii care întârziau să scoată banii din buzunar, făcea, cu alte cuvinte, ordine. Nimeni nu scăpa netaxat. Ăia din faţă dădeau banii din mână în mână. De aici şi vorba: „Din mână-n mână, până-n fund la taxatoare!”

De ce pana mea nu se introduc taxataoarele? S-ar rezolva dintr-o lovitură două probleme. S-ar crea pe fiecare linie de autobuz un loc de muncă, iar transportul în comun ar deveni rentabil. I-aş pune pe pensionari să plătească. Măcar simbolic. Nu ştiu, 10 lei pe lună. Şi dacă nu le convine, atunci să meargă pe jos, să facă sport, să-şi prelungească bătrâneţile. Iar şmecherii, care se mai şi laudă  în gura mare că fac blatul, i-aş pune astfel la respect.

Nimeni n-are însă intereseul să civilizeze poporul român. Ce rost are? Poporul român trebuie să se uite la „Suleiman”, la „Măruţă”, la „Capatos”, la „ştirile protv” şi să se simtă şmecher făcând blatul.

Nici în studenţie nu făceam blatul pe autobuz. Pana mea, îmi era ruşine. Aşa că, dacă n-am bilet, merg pe jos. Fac mişcare.

„101” e cel mai prost traseu din Bucureşti. Şi, cu toate astea, îl iubesc. El mă aduce acasă, în Mexic, aproape în fiecare seară. Zilele trecute, vineri, când am avut liber, fetele m-au sunat că au ieşit mai devreme de la şcoală. Tocmai ce gătasem spaghetele cu fructe de mare după care se dau în vânt. Le-am zis să se urce într-un autobuz, de la Policlinica Titan, şi să vină în Mexic. Fix cinci staţii! Şi au venit singure. Cu „101”!

Anunțuri

Responses

  1. Neata ! O singura precizare. De aproape 2 luni, 101 nu mai intoarce la Dna Ghica ci la Bucur Obor. Probabil tot o minte luminata din RATB a decis acest lucru. Ca si traseul cretin. In loc sa mearga pe podul ala nou de la Delfinului, ocoleste juma de Bucuresti.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: