Publicat de: adidobre | Noiembrie 13, 2013

Jurnal de bord. Am ajuns la Atena! Greu, dar meritat

A fost infernal, dar, paradocal, superb! La un moment dat, undeva la vreo 300 de kilometri de Atena, am simţit că nu mai pot, că-mi cad ochii în gură, că adorm la volan, aşa că m-am oprit.

15 ore, 1.243 de kilometri, medie orară 81 km/oră, acestea sunt cifrele traseului Mexic (Poarta 4) – Giurgiu – Kulata – Salonic – Atena. Frumoase cifre!

CONAIR-ul de Pireu s-a pus în mişcare fix la ora stabilită, 19.00, cu o precizie de ceas elveţian. Ce-mi place expresia asta, cu ceasul elveţian! În drum, mi-am văzut şi fetele, care au început să plângă. „Tati, patru zile înseamnă mult pentru noi”, mi-a spus Alexandra, gata gata să-mi sfâşie inima. Le-am îmbărbătat, aşa cum fac ele cu mine atunci când mă simt că-mi pierd busola.

Andrei Crăciun şi Mihai Voinea au venit la mine, în Mexic, aşa că de la Sălăjan l-am recuperat doar pe Alexandru Dobre, fotograful de la Libertatea, care după cinci minute a intrat în panică: „Mi-am uitat buletinul acasă”. Am crezut că înnebunesc! „Tati, ţi-ai dat autogol încă de la debut”, i-am zis. Mai bine de o oră, Alex, altfel băiat cuminte şi cu mult bun simţ, şi-a căutat Cartea de Indentitate, a dat telefoane, a înjurat…

Într-un final, după ce şi-a alertat familia şi colegii de la ziar, şi l-a găsit într-un buzunar al genţii…

De la Apărătorii Patriei l-am luat pe ploieşteanul Ionuţ Stănescu, iar cinci minte mai târziu, de pe Metalurgiei, pe Daniel Conţescu, ultimul pasager.

Am înghesuit bagajele în superbul Mercedes-Benz Viano, la vederea căruia colegii de drum au rămas cu gura căscată! „Tati, eşti tare. Parcă e avion”, au zis ei.

Am oprit la Mega Image-ul din 30 decembrie, sau 1 decembrie cum se numeşte acum, unde fiecare şi-a luat ce a crezut de cuviinţă că are nevoie la acest drum. Eu am fost nevoit să-mi achiziţionez şampon, deodorant, periuţă de dinţi, pastă de dinţi, gel de păr, etc, pentru că în grabă am uitat să-mi iau de pe masă „neseserul”!!!

La Giurgiu am făcut plinul. De fapt am completat. N-au intrat decât vreo şapte litri. Pe bord, consumul era undeva peste 10. Apoi i-am dat bătaie.

Ieşirea din România, sau intrarea în România dinspre Bulgaria, depinde de unghiul din care priveşti problema, e un veritabil HAOS… Cei care conduc ţara asta de 23 de ani n-au făcut niciodată nimic. E o bătaie de joc vecină cu nebunia. Îţi vine să-ţi rupi hainele de pe tine, să pui napalm în vamă şi să fugi în curul gol peste Podul Prieteniei.

Cozi de TIR-uri întinse pe kilometri, lipsa locurilor de refugiu în cazul în care depăşeşti, aşa cum e normal, coloana de autovehicule grele, starea drumurilor e la nivelul Africii Centrale… Până şi bulgarii, aşa de săraci cum sunt ei, au făcut mai mult decât noi la toate capitolele.

Am traversat Bulgaria în mare viteză. Am încetinit doar în ceaţa incredibil de groasă dintre Pleven şi Sofia, dar şi după ce am traversat capitala Bulgariei. Apoi au urmat câţiva km de autostradă nou-nouţă, dată în folosinţă anul acesta. Prea puţin însă, ruşinos de puţin pentru o ţară membră UE…

Nici în Grecia sitiaţia nu s-a schimbat. Bucăţi întregi de autostradă lăsate în paragină, altele în reconstrucţie, zone ale traseului în care accesul era interzis şi erai obligat să ocoleşti zeci de km pe rute aproape imposibile.

Sorin Breazu mi-a stat în dreapta şi m-a ţinut de vorbă în permanenţă, a coordonat „GPS”-ul din doarea superbului Mercedes-Benz Viano, maşina cu care am făcut deplasarea. Ceilalţi băieţi au discutat, ore în şir, despre Platon, Socrate, Eminescu, Traian Băsescu, şi, vorba lui Daniel Conţescu, nu au ajuns la nicio concluzie. Apoi au adomit. M-am simţit excelent însă la volan. Ştiam însă că, dacă voi exagera, voi cădea, ceea ce, din fericire pentru noi, nu s-a întâmplat.

Am oprit la un moment dat, nu mai puteam, am crezut că mor de epuizare, şi am adormit preţ de 20 de minute. Era deja dimineaţă.

În Grecia, până la Salonic, nicio benzinărie nu era deschisă. Am găsit cu chiu cu vai una, când mai aveam doar o liniuţă de motorină! Angajaţii benzinăriei pe care am găsit-o stăteau toţi şi se uitau la o telenovelă, deşi era ora 4.00!

Am fost nevoiţi să ieşim deseori de pe traseu din cauza unor lucrări. Am nimerit din întâmplare pe malul mării. A fost superb! Daniel Conţescu, în încercarea de a aduna scoici, a fost surprins de un val! Al meu s-a udat, de la genunchi în jos, tot!

Atena m-a dezamăgit. Nu mai e Atena de acum câţiva ani. Oameni supăraţi, oameni fără viitor, dar mai ales fără zâmbet…

Criza financiară i-a lovit pe greci direct între picioare! Sunt praf… Piaţa Omonia, celebra Piaţă Omonia, nu e cu nimic mai prejos de intersecţia de la Sfântul Vasile din Ploieşti, pe bune.

M-am întâlnit cu Nichi Dumitriu, fratele lui nea Ţiţi Dumitriu, unul dintre cei mai tehnici jucători care au evoluat în fotbalul românesc. Campion cu Rapid în 1967, Nichi trăieşte de 26 de ani în Atena. El mi-a fost ghid preţ de câteva minute prin Piaţa Omonia şi prin împrejurimi.

Vineri o să apară în print, la Evz, un interviu cu nea Nichi.

Tricolorii au ajuns azi la Atena. „Grecii nu concep altă variantă decât victoria. Sunt foarte siguri pe ei, dar cred că noi putem da lovitura”, mi-a şoptit Nichi Dumitriu.

Sunt distrus! N-am dormit de aproape 48 de ore decât o oră. Şi aia însumată! Când m-am întors din Piaţa Omonia, din cauza oboselii probabil, m-am rătăcit prin Atena! Am intrat în panică, aşa cum nu mi s-a mai întâmplat vreodată. L-am sunat pe Sorin Breazu, colegul meu de cameră, care, neînţelegând nimic, a intrat şi el! În panică, fireşte!

Grecii, care altădată îţi răspundeau cu zâmbetul pe buze la orice întrebare, acum te refuză. Se uită urât, bombăne ceva şi pleacă mai departe. Acesta e cetăţeanul Atenei în noiembrie 2013… Poate mâine voi descoperi altfel de oameni.

Să ne auzim cu bine! Foto, alături de nea Nichi!atena drum 079

Anunțuri

Responses

  1. Din foto se remarca ca halba ta era aproape goala 😦

  2. foarte frumos povestit Adi…te astept si cu alte comentarii in zilele urmatoare!Hai Petrolul&Romania!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: