Jurnal de ghetou. Avem apă caldă în Mexic

Ştiu că multora nu le vine să creadă că mai există în secolul 21, într-o capitală europeană, blocuri fără cele mai elementare utilităţi. Exclud curentul electric. Ăsta doar prin câteva sate nu e cunoscut. Mă refer însă la apă caldă, gaze, căldură. Până anul trecut, în Mexic nu existau de niciunele! Nici gaze, nici apă caldă, nici căldură. Acum vreun an, în căminul meu din Mexic, strict de el vorbesc (şi, să nu uităm, e unul ceva mai răsărit decât celelalte), s-au băgat gaze. Puţini au fost însă interesaţi. „Ce rost are să faci o asemenea investiţie pentru 20 de metri pătraţi. Şi aşa au rămas „bucătăriile” tot lângă uşile de la la intrare! Doar cei care au ceva mai mult spaţiu au băgat gaze. Iar ăştia sunt doar vreo … cinci. Adică un apartament la fiecare etaj. Sunt cei care, după 1990, au pus mâna pe camerele de lângă spălător şi wc-uri. Cu tot cu spălător şi wc-uri! Aşa mi-au povestit vecinii. Spaţiul e undeva la 60-70 de metri pătraţi, cred. Nu mai contează.
Tot acum un an, un an şi jumătate, s-a băgat căldură. Adică s-au tras nişte ţevi prin tot blocul, iar cine a vrut să-şi monteze calorifer a fost liber să o facă. Pe cel din celula mea, chiar eu l-am pus, în noiembrie anul trecut. Tot aşteptând oferta administratorului, a venit frigul!
Mai rămăsese apa caldă! Buuunn! Cei mai mulţi aveau boilere, dar erau, şi încă mai sunt destui, care încă încălzeau apa pe aragaz (la butelie, fireşte) şi se spălau la lighean. Eu am avut boiler!
De azi, însă, am apă caldă. „De la magistrală”, vorba unui vecin. Mulţi au fost cei care m-au întrebat şi azi, la telefon, „feis tu feis” sau pe net, pe „feisbuc”, cum de nu aveam apă caldă. Cum de m-am descurcat până acum? Întrebări idioate!
Aşadar, am căldură, am apă caldă! Gaze nu îmi bag. Butelia pe care am încărcat-o în decembrie trecut, cărând-o ba în spate, ba pe cărucior pe bulevardele din Sectorul 3, a ajuns, cred, abia la jumătate. Păi cât să consumi cu o cafea sau cu o omletă?
„Şefule, ne-au crescut preţul la celule”, i-am zis azi meseriaşului care mi-a băgat apa caldă. A început să râdă. „Nu mai râde, doar ştii că am dreptate”, am continuat. A făcut un gest de lehamite şi şi-a văzut de treabă.
Cam astea-s noutăţile din Mexic!