Publicat de: adidobre | Martie 4, 2013

De ce nu mai au oamenii Dumnezeu?

Un băiat de 15 ani, de la noi, din Sectorul 3, s-a sinucis. S-a spânzurat. Sâmbătă a fost înmormântat. Colegii de şcoală l-au petrecut pe ultimul drum, având cu ei fotografia în mărime naturală a fostului lor coleg. Băiatul a lăsat o scrisoare, semn că şi-a pregătit sârguincios gestul. A şi explicat de ce s-a sinucis. Îl părăsise iubita.
Nasol…
Ce dracului să mai înţelegem din astfel de gesturi? Lumea vorbeşte la superlativ despre familia puştiului proaspăt sinucis. „Dom.le, nu-i lipsea nimic”, îmi zice un cunoscut. Oare?
De fiecare dată când mă duc cu fetele la biserică, recunosc nu foarte des în ultima vreme, dar mergem, mă uit în jurul meu. Doar babe, moşi, care îşi simt sfârşitul aproape şi vor să recupereze pe ultima sută la capitolul pocăinţă, cerşetori, cei mai mulţi ţigani, şi, rar, părinţi alături de copii.
E adevărat, la marile sărbători, românul, cu mic, cu mare, se buluceşte la biserică.
„Tati, de ce se sinucid oamenii?”, m-a întrebat, cu ceva vreme în urmă, Larisa. M-au cuprins frigurile. N-am înţeles de ce m-a întrebat. În schimb, m-am grăbit să le explic, ei şi Alexandrei, cum stă treaba cu cei care îşi pun capăt zilelor. „Tati, oamenii ăştia nu mai au Dumnezeu. Nu mai au credinţă, nu mai au frică”, le-am zis. A fost cea mai la îndemână explicaţie pe care puteam să le-o ofer unor fetiţe de doar opt ani. Le-am mai spus că noi, oamenii, nu avem niciun drept să ne luăm viaţa indiferent cât de crudă şi cât de nedreaptă ne pare uneori. Şi l-am dat exemplu pe Iisus. Şi i-am mai dat exemplu pe bunicii lor, adică pe părinţii mei. Şi le-am mai dat câteva exemple. Sunt sigur că au înţeles.
„De ce nu mai au oamenii Dumnezeu, tati?”, au insistat ele. Iarăşi m-am blocat pentru câteva secunde. „Pentru că nu mai primesc educaţie, tati. Pentru că de mici sunt învăţaţi să supravieţuiască prin orice mijloace. Pentru că au în părinţii lor cel mai prost exemplu, deşi aceşti, în unele cazuri, probabil, nu urmăresc în principiu asta. Pentru că nimeni nu mai stă de vorbă cu ei. Pentru că… Pentru că au scăpat din situaţii grele convinşi fiind că nu Dumnezeu i-a ajutat. Pentru că… Sunt multe, tati, motivele care îi îndepărtează pe oameni de Dumnezeu”. M-am oprit. Ce să mai spun? Ce argumente să le mai aduc?
Mă uit în jurul meu, de când mă trezesc şi până adorm. Mă îngrozesc. Îmi vine să plâng când văd cât de răi au devenit oamenii. Ce e de făcut? Nu prea ştiu, sincer. Eu unul, încerc să fiu şi mai bun decât am fost până acum. Ce bine ar fi dacă am încerca toţi lucrul ăsta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: