Publicat de: adidobre | Decembrie 27, 2012

Despre nimic. De fapt, despre democraţie. Dacă asta e democraţie

Sunt obosit. O spun de la început, ca să aveţi milă de mine înainte de a fi judecat pentru greşelile din cele ce urmează. Am vrut să scriu încă de aseară, dar era mult prea târziu. Acum e abia 00.48, ziua de sîmbătă, 28 decembrie 2012. Pardon, vineri! S-o gătat şi anul ista, cum zice ardeleanul! Dar despre asta voi vorbi altădată.
Altceva am vrut să vă povestesc. Îmi place să mă laud cu faptul că de vreo patru-cinci ani nu mă mai uit la ştiri. Sunt însă la curent cu tot sau, mă rog, cu aproape tot ceea ce se întâmplă în jurul meu, al nostru. Informaţiile îmi vin în general de pe site-urile pe care le vizitez ori de la serviciu, ori de acasă. Cam pe la ora asta. La serviciu, televizoarele, de multe ori date la maximum, mă ţin la curent cu ceea ce vor mogulii şi politicienii să audă prostimea.
Fiecare televizor e blocat pe câte un post de ştiri. Şi slavă Domnului, sunt destule. Cu vreo doi ani în urmă, departamentul Sport a făcut o cerere la domnul Sandu, administratorul nostru, pentru un televizor nou. Pe vremuri aveam două televizoare, d-alea normale, cu tub. Domnul Sandu ne-a dat un Samsung cu diagonala de peste un metru. Plasma asta cum îi zice românul, sau LCD ce o fi el, stă toată ziua pe Realitatea TV! O alta, aflată undeva în zona şefilor, difuzează non-stop programele B1 TV. Aici nu avem prea multe de comentat! Ăştia de la B1 e de-ai noştri, din popor, patrioţi! Pe astea două le văd în permanenţă din locul în care stau. Dar mai aud vreo două. Unul, am impresia e pe RTV, televiziunea aia a lui Ghiţă, ploieşteanul meu, de s-a rupt de Realitatea. Să vedeţi ce e în redacţie când şeful, aşa cum îi zic mulţi lui Băsescu, sau Ponta, băiatul ăla de s-a trezit premier, vorbesc în direct. E un haos! Fiecare televiziune are timpul ei de transmisie, aşa că îi auzi pe ciudaţii ăştia doi, mi-a căşunat pe ei!, cu ecou, de nu înţelegi absolut nimic. E oglinda perfectă a democraţiei noastre de o orginalitate profundă.
Acasă, până găsesc un post care să mă satisfacă, şi, fie vorba între noi, când vii plictisit şi obosit e greu să te satisfacă ceva, butonez, aşa, la nesfârşit. Mă opresc preţ de câteva secunde aproape pe fiecare post. Mai puţin pe canalul ăla al lui diaconescu. Nu-l găsesc, vă jur. Ăştia de la RCS l-au dosit bine în grilă. Pe toate posturile aşa zis de ştiri permanent sunt „tolc-şouri”. Adică discuţii dintr-acelea de nimeni nu spune nimic, dar la care se uită cu nesaţ o mulţime de retardaţi. Omul are sau n-are vreo opinie se uită la „tolc-şouri”. Stă, aşa, cu gura căscată, mirat peste măsură de „inteligenţa” ălora de bat câmpii la nesfârşit. Stau şi eu şi îi ascult uneori. Vă jur, oamenii ăia nu spun abosolut nimic. Ba, mai rău, le spală creierele românilor, mai abitir decât a făcut-o Pro TV-ul atâta amar de vreme. Chestia asta cu „tolc-şourile” n-a inventat-o Pro TV-ul, chit că şi ăia găzduiau o canalie precum Silviu Brucan duminică de duminică pentru a ne da lecţii de democraţie şi de capitalism. Am mai spus-o, am ajuns să avem inclusiv analişti de vreme rea, cei care apar atunci când trebuie la TV ca să ne explice cum stă treaba cu codul galben şi cu ăl portocaliu. Pe cuvânt, pe vremuri, când iarna era iarnă, iara vara era vară, la TV sau la radio nu auzeam decât specialişti, care vorbeau despre maxime şi minime, precum şi despre timpul probabil! Şi înţelegea şi ţăranul ăla pentru care informaţia meteo era ceea ce pentru pescari, de exemplu, era odinioară „Cotele apelor Dunării”. Alea cu „Moldova Nouă, tri santimetrî – padenie dva santimetrî”! Ori cu „Zimnicea, suasant sant santimetră – staţione”.
Îmi vine să vomit de fiecare dată când dau de vreu „tolc şou” şi, aşa cum ziceam, nu e greu să dai de unul. Nu contează ora, ziua, perioada, dacă e lună plină sau nouă… Şi, aţi observat, sunt aceiaşi oameni. Aceiaşi oameni care de 22 de ani ne dau lecţii de democraţie. Nişte labagii, nişte căcănari, căţăraţi în vârful ierarhiei pe prostia noastră…
Aseară am avut însă o mare surpriză: l-am revăzut pe Danu Puric! În direct la Realitatea TV, într-o discuţie moderată de o fetiţă absolut grobiană, o fetiţă, am uitat cum o cheamă, cu creierul spălat de atâtea emisiuni politice, în care de obicei le face sex oral invitaţilor. Ca de obicei, aşa cum îl ştiu de ani buni, maestrul Puric a fost fabulos. A pus-o la punct pe madama în cel mai civilizat mod, deşi, diferenţa dintre cele două personaje din platou era ca cea  dintre Iuliu Maniu şi Nicolae Ceauşescu, asta ca să rămânem în spectrul politic.
Îmi place Dan Puric. Îmi place în primul rând pentru că uneori, păstrând proporţiile, mă regăsesc în el, de fapt în ceea ce spune. Şi nu e singurul. M-am oprit la Dan Puric pentru că, întâmplător, apariţia lui de aseară contează în impresiile muritorului de rând. Faptul că e un actor, un om şcolit, de o inteligenţă rară, modest după părerea mea, dezinteresat în multe dintre remarcile sale, Dan Puric e, am impresia, alternativa aia de care vorbeam eu aici săptămânile trecute. Omul ăsta ar trebui să fie lectură obligatorie la şcoală! Aşa cum, am mai spus-o, ar trebui să fie lecţiile de istorie şi cărţile care povestesc despre gulagul sovietic şi despre dictatura comunistă. Şi atunci, dar numai atunci, oamenii vor înţelege ceea ce se întâmplă de fapt cu ei de 22 de ani. Unii ştiu, dar ăia sunt nesimţiţii care s-au îmbogăţit pe seama celor mulţi distrugând ţara asta. Tot la serviciu, la redacţie, l-am văzut azi pe Băsescu, pardon, pe domnul ăsta de-şi spune preşedinte, ieşind la plimbare cu o chestie, un fel de ATV, dar pe schiuri. Se ţinea băţos, de parcă ar fi plecat spre Polul Nord pentru a semna vreun tratat de bună convieţuire cu poporul eschimos prieten… Şi, în tot acest timp, peste 40 la sută din populaţia României abia că a avut ce să pună pe masa de Crăciun sau sub brad, copiiilor… Ştiu, ştiu, e domnul preşedinte. Că nu e ăsta, o fi altul, iar noi… Dumnezeu cu mila.
Nici nu ştiu ce am vrut să spun de fapt în această seară. V-am spus de la început că sunt obosit. De fapt, vroiam să spun că iubesc ideile lui Dan Puric, pe care le regăsesc ori de câte ori vreau, pe „youtube”! Şi asta în ciuda faptului că un coleg de-al meu, „politician”, mi l-a mucificat pe Dan Puric, spunând că e un securist, un demagog. Mi-am menţinut părerea că Dan Puric e un bun român, neimplicat în politică, dar de care avem nevoie pentru a ne mai aprinde lumânarea aia de o purtăm în drumul nostru nesfârşit spre democraţie…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: