Publicat de: adidobre | Noiembrie 25, 2012

Suntem un popor de handicapaţi

Dacă ar fi să mă iau doar de după ceea ce văd prin parcările supermarketurilor, pardon, hypermarketurilor, şi ar fi de ajuns să constat că suntem un popor de handicapaţi. Aţi observat care sunt primele locuri care se ocupă într-o parcare? Şi nu doar în parcarea unui supermarket, pardon, hypermarket, ci de peste tot. Da, aşa  e! Locurile rezervate persoanelor cu handicap.
Să mă ia dracu’ dacă am văzut aşa ceva afară, în străinătăţuri, pe unde bunul Dumnezeu mi-a purtat paşii. Poporul român e greu de educat. În fiecar zi dacă s-ar ţine un „Gaudeamus”, prilej pentru toţi „intelectualii” să-şi lanseze operele de trei parale, şi tot degeaba…
Butonez telecomanda. Pe protv e „hepi auăr”. Să zăbovesc puţin, zic, să aud cu ce se mai laudă intelectualul măruţă. O piţipoancă e tratată ca o regină. Nu contează că nu ştie care e diferenţa între o nuvelă şi un roman. Nu contează că n-a citit absolut nimic în viaţa ei. E totuşi o vedetă, băgată pe gât românilor, care au făcut din privitul la televizor un ideal în viaţă. Şi atunci, la ce pana mea să ne mai aşteptăm în parcarea unui supermarket, pardon, hypermarket, unde, dacă te iei de vreun şmecher te alegi cu o flegmă şi cu o înjurătură?
Vroiam să scriu mai mult despre acest subiect, dar gândurile mele au fugit. Nu ştiu unde…
În seara asta am avut de comentat un meci la Sport 1. O mizerie din Ungaria, Papa – Videoton. Şi asta după şase ore de desene animate, pentru că şefii de la Budapesta, ăştia de deţin, printre altele, Sport 1, au decis să rebrenduiască postul. Adică să-l închidă. Să-l transforme într-un canal de desene animate, în rând cu cele existente deja şi care se adresează copiilor cu grave tulburări psihice.
Stau în saţie la Lizeanu. După 20 de minute de aşteptare, timp în care îmi aduc aminte de un „șlagăr” cântat prin cârciumile sfârşitului anilor 80 („În staţie la Lizeanu, stăteam şi citeam ziarul, când văzu-i trecând o blondă, ca după ultima modă…..”) apare şi un nenorocit de  „330”. Îmi ocup un loc în spaţiu. Ca prin vis, îl aud pe Ilie Dobre. Nici aici nu scap? Şeful departamentului Sport de la Radio România Actualităţi (Doamne, în ce lume de căcat trăim de toţi … au ajuns şefi…) comentează meciul Astra – Pandurii. Şoferul autobuzului are, probabil, boală pe noi, călătorii. Oamenii sunt însă atât de obosiţi, e doar trecut de zece noaptea, încât nu mai au forță să protestează. După o zi proastă, numai Ilie Dobre mai lipsea. Cred că unii dintre oamenii aflaţi, fatalitate (!), în autobuz, s-au dus acasă şi, mai mult ca sigur, şi-au tăiat venele. Voi afla despre ei mâine dimineaţă la ştirile protv de la 7.00!
La Dristor se urcă un aurolac. Aerul în autobuz devine brusc de nerespirat. Stă la uşa de la mijloc, atârnat de o bară şi, deşi se vede clar că e pe altă lume, începe să recite. Demarează în trombă cu „Revedere”, de Mihai Eminescu. Recită impecabil. Urmează „Moartea Căprioarei”, de Nicolae Labiş. Apoi ne anunţă cu o voce gâtuită că urmează ceva de Nichita Stănescu. Omul e un geniu. Se alege cu un leu, pe care i-l dă o gagică, aflată în stânga mea. Eu nu dau de pomană.
Şi când mă gândesc că diva lui măruţă, aia de nu ştie care e deosebirea dintre o nuvelă şi un roman e aproape seară de seară la tv, atunci… Vă spun eu sigur, suntem un popor de handicapaţi…

Anunțuri

Responses

  1. Si din an in an va fi si mai rau.
    Fa bagajele si da-i drumu.

    • Să trăieşti, Radule! Aş pleca, dar unde? Am fost în Noua Zeelandă şi, sincer, aş fi rămas acolo, dar n-am găsit pe nimeni să-mi dea un pic de speranţă. N-aveam nevoie de prea multă…

      • Apare cateodata in viata cuiva o stare de frustrare mare datorita a ceea ce vede in jurul lui si si-ar lua campii fara sa se uite in urma.
        Cateodata nu stie unde si de ce dar doar vrea sa faca o schimbare majora.
        Eu nu stiu unde ti-ar placea tie dar stiu ca iti e paharul aproape plin si o sa se reverse si te macina de la zi la zi.
        Fiind creaturi sociale si fiind educati la turma asteptam ca cineva sa ne indrume intr-o decizie care de fapt este doar a noastra personala.
        Acolo viata se va inrautati de la an la an pt urmatori 10 ani dar lumea traieste cu speranta ca maine va fi mai usor. De fapt cam peste tot viata va deveni mai competitiva dar nivelul de competitie este foarte diferit.
        Dar tu ai tot ce iti e mai drag acolo in zanele tale si asta este un lucru foarte mare dar cu siguranta ca le poti ajuta mult mai bine atunci cand tu esti intro situatie pozitiva.
        De la agricultor la scriitor/reporter sau antrenor de fotbal sunt sigur ca iti vei gasi ceva placut si prosper oriunde in lume.
        Dar timpul trece si increderea in sine scade.

  2. sunt de acord si asta ca si cum handicapatii ar plati cele mai mari taxe si impozite ei sunt cei mai privilegiati si asta pentru ca exista o oarecare asemanare dintre ei si cei care pretind ca conduc aceasta tara de handicapati

  3. toata viata am visat inca de mic copil sa plec pentru totdeauna din aceasta tara pentru ca am urit atit de mult asa zisii guvernanti incit am ajuns sa cred ca imi urasc propria tara si as fi dat orice sa plec departe sa uit aceasta limba si sa incep o viata noua si astfel sa fiu in sfirsit liber dar din pacate nu am avut sansa asta si se pare ca doar dupa ce voi muri voi fi liber romanii daca sunt lasati sa priveasca ceru printre gratii spun ca sunt liberi si democratici si daca nimeni nu -i mai bate sau nu-i mai omoara ci ii determina sa si-o fuck-a singuri cica e democratie vai de mama lor


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: