Publicat de: adidobre | Noiembrie 19, 2012

Fetele lu’ tata. Din nou în Mexic

Fetele mele au venit vineri seară în Mexic. Aşa au vrut ele. „Tati, în week-end vrem să stăm cu tine”, mi-au zis ele încă de la mijlocul săptămânii.
Şi ne-am relaxat. Toţi trei. Am profitat de faptul că am avut liber, inclusiv de la Sport 1, unde, se pare, treaba se cam termină, şi am stat cu ele. Mă uit la ele şi nu îmi vine să cred cât de mari s-au făcut. Sunt deja domnişoare! Se simt bine aici. Nu ştiu exact ce le induce această stare de bine? Şi iar am vorbit de ale noastre. În prima seară nu prea mult. Erau obosite după o săptămână de şcoală, aşa că au adormit repede. Mie, ca de obicei, somnul mi-a venit mult mai greu. Am stat, aşa, cred că mai bine de o jumătate de oră şi le-am privit. Când locuiam împreună, chestia asta, cu privitul, era un ritual. În fiecare seară, chiar şi atunci când veneam târziu acasă, stăteam un sfert de oră – o jumătate de oră şi le priveam. Le studiam. Uneori zâmbeam, alteori mă cuprindea, aşa, o emoţie puternică, greu de descris, de tată care le-a fost alături în permanenţă, cu tot sufletul, nu cum a scris doamna Anişoara la dosar că nu m-ar fi interesat soarta lor niciodată…
Mereu am zis că gemenii au o legătură aparte între ei. Să îi vezi cum dorm în aceeaşi poziţie. Iar atunci când unul dintre ei şi-o modifică, la un minut maxim, reacţionează identic şi celălalt! E verificat. La gemenele mele cel puţin.
Ţin minte că, atunci, când fetele erau mici, mici de tot, îmi propusesem să scriu o carte despre gemeni! Eram foarte hotărât. M-a marcat extrem de tare prima perioadă din viaţa lor. Mai precis primele patru-cinci luni, care au fost şi cele mai grele. N-am reuşit însă să scriu nimic. Îmi pare rău că pe vremea aia nu era chestia asta cu blogurile. Sau cel puţin n-aveam eu habar de ea. Ce aş mai fi scris în nopţile alea în care nu închideam un ochi, în nopţile alea în care doi ghemotoci de doar două kilograme fiecare urlau de foame din trei în trei ore. Şi dacă ar fi fost doar asta!
Dar a fost frumos. Eu n-am uitat. Altcineva a uitat, dar nu mai contează.
Mi-ar fi fost mult mai uşor acum, dacă aş fi scris la vremea respectivă, să pun între două coperţi experienţa mea de tată de gemeni!
Am vrut să scriu şi vineri noapte despre fetele mele. Am preferat însă să le privesc până m-a luat somnul. Şi nu mi-a părut rău.
Sâmbătă ne-am uitat la un film. Un film pentru oameni mari. Ana Larisa şi Maria Alexandra adoră filmele pentru oameni mari. Le place să le citesc, să le explic, pentru că sunt unele chestii care le depăşesc totuşi puterea de înţelegere, iar apoi să discutăm. Adică mă bagă în şedinţă! Îmi pun întrebări, fac legături, îmi dau exemple care uneori mă dor, dar mă fac că nu îmi pasă, iar eu încerc să le dau răspunsuri. Nu ţin neapărat ca răspunsurile să fie pe placul lor, dar vor răspunsuri, pur şi simplu. Îşi dau însă seama atunci când nu sunt sincer. Îmi spun în faţă. Aşa e când le tratezi ca pe nişte adulţi, când le respecţi ca pe nişte oameni mari. Şi, până la urmă, nu văd nimic rău în asta. Doar eu le spun mereu că, dacă vrei să fii respectat, trebuie mai întâi să îi respecţi pe cei din jur, pe cei care merită, fireşte.
După două zile petrecute în Mexic, fetele mele s-au întors în Sălăjan. „Tati, noi n-am vrea să mai plecăm de aici. Am vrea să stăm tot timpul aici, cu tine”, îmi zic ele. La vorbele astea, chiar nu mai am niciun răspuns. Schimb vorba, mă fac că nu aud. Ele îşi dau seama, dar îmi respectă, aşa vreau să cred, starea. Starea mea de mexican!
Era să uit! Sâmbătă, căutând prin bibliotecă un film, fetele mele au descoperit câteva DVD-uri vechi. „Tati, ce ai aici?”. „E nunta noastră, a mea şi a mamei”. „Vrem să le vedem. Nu le-am văzut niciodată”. Şi aşa au descoperit fetele mele o altă mamă decât ştiu ele. O mamă zâmbitoare, calmă, iubitoare, plină de viaţă, amabilă… În ceea ce îl priveşte pe tatăl lor, fetele au spus scurt: „tati, tu eşti la fel. Glumeai şi atunci, râdeai mereu. Doar părul era parcă mai negru şi, sigur, erai mai slab”!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: