Publicat de: adidobre | August 1, 2012

La mare, la 2 Mai!

Mi-am luat fetele şi am plecat la mare. Iniţial am vrut să mergem la Albena, în Bulgaria. Chiar făcusem rezervare. Apoi mi-am făcut socotelile şi am zis că poate ies mai ieftin dacă rămân în ţară. N-am mai fost la mare în România de când fetele lui tata aveau un an! La sugestia unui prieten, am mers la 2 Mai, în sudul litoralului. „Alo, domnul Nelu. Adi Dobre e numele meu. Mă scuzaţi că deranjez. Din partea domnului Bogdan Mateescu. Da, v-a spus deja? E bine atunci. Da… Da… Frigider, da. Curte, e bine. Aveţi şi grătar? Senzaţie. Deci, după biserica lipovenească, pe dreapta, a treia casă. A doua? Am înţeles. Mâine dimineaţă suntem acolo”. Am întrerupt convorbirea cu domnul Nelu, cel care locuieşte în 23 August, dar are o pensiune la 2 Mai. Ce tare! Dacă îmi spunea că are şi o rudă în 1 Decembrie, mă spărgea.

Mă uit la ceas. E trecut de prânz. Trebuie să fac un drum la Miercurea Ciuc pentru a-mi recupera fetele, care abia aşteaptă să mă vadă. Apoi să ne întoarcem imediat, să dormim câteva ore şi să fugim la mare. Ca un făcut, la radio cântă Tudor Chirilă, cu Vama Veche. „M-am săturat de patul meu de-acasă. Cearşafurile nu mai îmi zâmbesc, aceleaşi haine zac tăcut pe masă…”.  Super. Mă apucă un dor teribil de mare, acolo unde fugeam liceean fiind, dar şi mai apoi, cu banii munciţi într-o lună pe la fermele din jurul Ploieştiului. „Vara asta am să mă-ndrăgostesc. Vara asta am să mă-ndrăgostesc”, cântă Tudor. Doamne ce dor îmi e de vremurile de altădată, de Ring-ul lui Pedro Tache de la Costineşti, de fetele cu care corespondam luni în şir după doar câteva ore petrecute împreună în vreo discotecă, sau pe plajă, vorbind despre te miri ce.

Larisa şi Alexandra îmi sar în braţe. „Am scăpat! Ne-ai salvat!”, ţipă fetele, dar doar după ce se asigură că le aud doar eu. „Tati, tu ştii foarte bine. Nu ne place să supărăm pe nimeni, d’aia ne ferim. Nu ne-ai învăţat tu să fim respectoase? Acum ne ceri tupeu. O să vină şi el”. Râdem, glumim, ţipăm, povestim, cântăm. HAOS! Ne descărcăm sufletele. Ce fete mari am! Mă uit la ele şi nu îmi vine să cred. Le ascult şi totul pare un vis. Mereu am vorbit de toate cu Ana Larisa şi cu Maria Alexandra. Uneori aveam impresia că nu înţelegeau tot ceea ce le povesteam. Oare? Acum sunt fenomenale. Prea cuminţi însă, prea lipsite de tupeu.

Zburăm spre Bucureşti. În apropiere de Ploieşti, fetele adorm. Intru pe autostrada deschisă chiar în dimineaţa aia. Nu îmi vine să cred că merg între Ploieşti şi Bucureşti pe autostradă. Habar nu am unde se termină autostrada. E întuneric şi sunt singur pe şosea. S-a deschis oare sau mă trezesc cu vreun gabor care o să-mi spună că drumul e închis, iar pe deasupra o să mă şi amendeze? Într-un târziu ajung la capătul autostrăzii. Zăresc în întuneric un indicator de A1, adică spre mare. Mă prind repede şi o iau pe centură spre A1, apoi virez dreapta şi intru în Bucureşti. Peste câteva ore revenim pe acest drum.

„Alo, domnul Nelu. Cred că am ajuns. Am trecut de biserica lipovenească. Da, un gard roşu. Aşa, şi un cuptor de pizza. Ieşiţi, d-stră?”. Domnul Nelu îmi deschide poarta, deschid geamul, dau mâna cu el şi intru în curte. Pensiunea e pe dreapta. Curtea mare. Totul pare ok şi chiar e ok. Domnul Nelu e un tip înalt. La vreo 40 de ani. Aduce a vârf de atac de Divizia B de prin anii 80. Nu ştiu de unde mi-a venit comparaţia asta. Parcăm. „Uitaţi, asta e camera. Aveţi frigider. Apă caldă. Boilerul e acolo sus, e nou. Să aveţi vreme bună. Plaja? Ieşiţi, faceţi dreapta, traversaţi şi prima stradă la stânga vă duce pe plajă. E uşor”, zice domnul Nelu, după care se cară. E frumos. Nu suntem chiar în stradă, e relativ linişte.

Fetele sunt nerăbdătoare. „Gata. Prinţesele sunt gata?”. Fetele sunt gata de când au auzit că vin să le iau de la Ciuc! N-am fost niciodată la 2 Mai. Doar am trecut în drumurile noastre spre Bulgaria. De câte ori n-am trecut prin faţa porţii domnului Nelu fără să bag de seamă. Zărim câteva terase, localizez trei-patru buticuri. Ajungem pe plajă. Nu e ordinea de la bulgari, dar nu e nici mitocănia din Mamaia. Se vede însă cu ochiul liber că aici statul român n-a investit vreun leu în ultimii 22 de ani.

Stau şi mă uit la fete. Nu mă mai satur privindu-le. „Tati, hai să te joci cu noi. De ce stai? Şi de ce fumezi? Ne-ai promis că nu mai fumezi. Vrei să mori?”. Le explic că nu vreau să mor şi că, într-o bună zi, am să renunţ din nou la prostia asta cu fumatul.

La 2 Mai mi-am redescoperit fetele. Două fete incredibile, care însă nu înţeleg de ce doi adulţi nu găsesc o punte de legătură prin care să discute problemele care afectează orice familie. Vorbesc cu ele aşa cum aş face-o cu nişte oameni mari. Mă ascultă, îmi dau replici, sfaturi. Sunt fabuloase. Păcat, însă, că nu pot răspunde la toate întrebările lor. Şi nu că n-aş vrea, dar chiar nu găsesc răspunsuri. Îmi fac confesiuni absolut tulburătoare, iar tonul nevinovat şi sincer mă sfâşie. Tot ele mă refac aproape instantaneu.Vorbele lor nu mă culpabilizează. Ba, dimpotrivă. Mă fac să văd lucrurile prin ochii lor, fără patimă, fără resentimente, fără ură, fără…

Ne întoarcem acasă. Pun din nou întrebări. Se întristează atunci când ne despărţim. Nu înţeleg nimic. Sau poate înţeleg, iar prostul, dacă e vreunul în ecuaţie, sunt eu.

Anunțuri

Responses

  1. sa traiti si sa fiti sanatos alaturi de superbele dvs fetite. viata cu bune si rele merita traita pana la capat, mai ales cand aveti langa dvs doi ingerasi
    asta v-o spune un ploiestean , apropiat de varsta dvs. si un cititor frecvent al blogului

  2. De ce fumezi?
    Daca nu renunti tu dormi in curte si doar felele le primesc in casa asa ca ……..
    Sa te bucuri de puritatea fetelor tale ca este o perioada unica in viata.

  3. Sunt convins ca tot ceea ce ti se intampla este doar un cosmar. Ca nenorocita asta de viata nu este facuta doar pentru unii… O sa treci peste suparari numai daca ai inima tare si dragostea pentru copii aceeasi. Poate ca ar fi bine sa parasesti zona Capitalei si sa incerci o apropiere de centrul tarii. Parca acolo sunt altfel de oameni si sunt sigur ca talentul tau va fi rasplatit la adevarata valoare. Lasa tigarile! ti-o spune unul care a fumat 30 de ani si apoi, dintr-o data, s-a lasat fara niciun resentiment! Si acum, mai rar, la 4 ani dupa ce m-am desteptat, expectorez urmele drogului care amageste. Si nu face altceva decat sa distruga! Te astept pe „Ilie Oana”!

  4. Sa-ti traiasca printesele. Bucura-te de ele !

  5. buna adi,
    ce fete frumoase…….. seamana leit cu tine!
    sa’ti traiasca si sa te mosteneasca cu pasiunea de a scrie!
    bafta si sanatate!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: