Publicat de: adidobre | Iulie 31, 2012

Jurnal de ghetou

„Nu vă supăraţi că vă întreb. V-am văzut odată la televizor. D-stră sunteţi?”, mă abordează o vecină. Îi spun că sunt doar un pârlit de ziarist, care duce o viaţă normală, departe de stresul unei vedete şi că apariţiile mele tv au fost simple întâmplări. Nu înţelege însă nimic.
Aşa am fost mereu. Chiar şi atunci când prezentam ştirile la TV Sport, actualul Sport.ro, sau apăream pe la Realitatea sau pe la TVR, ca invitat.
Stau la capătul holului şi trag dintr-o ţigară. M-am reapucat de fumat, am uitat să vă spun. După patru ani şi jumătate. De la etajul trei zboară o „pungă de un leu” plină cu gunoi. Parcă e un obuz. Şuieră în scurtul său zbor, după care cade cu un zgomot sec. Nimeni nu reacţionează. Cine ar avea curajul? Aici fiecare face ce vrea. Sau, mă rog, aproape ce vrea.
„Băi, nene, ştii cum îi zice la cartierul ăsta unde stai tu? Habar n-ai! Mexic, tată, Mexic! Ştii ce era aici înainte? Cum dracului ai ajuns să locuieşti aici?”, mă întreabă Silviu, un prieten din copilărie al lui Cipic, patron al unei falimentare firme de termopane, venit să-mi repare ferestrele care refuză să se închidă. Nu îi răspund. Sau, mă rog, îi spun că e ceva de conjunctură.
Auzi, Mexic! Ce tare! Locuiesc în Mexic! Mexic e un ghetou, lângă Poarta 4, în apropiere de Auchan Titan. Când iau taxiul îi zic şoferului să mă ducă la „Răsărit de soare” sau la Auchan. Altfel aş risca să fiu refuzat.
Actuala locaţie îmi aminteşte de studenţie. Camere pe stânga şi pe dreapta, exact la la cămin. Doar că ai toaleta în cameră. Însă fără apă caldă, fără căldură, fără gaze. Doar o ţeavă prin care vine apă rece şi un fir prin care intră curentul electric.
Maşina de spălat a ajuns cu programul la final. Aştept să se aprindă becul verde, scot rufele şi le întind pe un uscător cumpărat de la Ikea. Scot uscătorul la capătul culoarului, pe balconaşul care e şi loc de fumat, şi de promenadă. „Să nu le lăsaţi noaptea aici. Fac picioare”, îmi zice un vecin care se recomandă Nelu. Casc ochii şi îi promit că îi voi urma sfatul. În camera de 20 de metri pătraţi temperatura e undeva în jur de 50 de grade. Camera e cu vedere spre Vest!
De la blocul de vizavi se aude o manea celebră. De undeva, de mai departe, o alta îi face concurenţă. În prima noapte petrecută aici, în Mexic, n-am închis un ochi. Zgomot de geamuri sparte, ţipete, înjurături ca la uşa cortului, urlete de câini…
„Acum e bine. Ştiţi cum era înainte aici?”, se bagă un seamă un vecin. Nici nu vreau să ştiu! Pe etajul meu, etajul doi, vecinii stau cu uşile deschise. Neavând gaze, aragazele cu butelie sunt amplasate lângă uşă, aşa că toată lumea găteşte cu uşa deschisă. Chiar şi acum, la ora la care scriu, ştiu ce a gătit tanti de la 209 sau tanti de la 218! Mulţi dintre vecini sunt neamuri. Ăla e băiatul lui cutare. Ălălalt e finul ăluia, etc. Mă distrează poveştile lor. Îl înjură pe administratorul pe care îl acuză de toate alea, îl adoră pe Dan Diaconescu pentru că „o să dea, mamă, case la tineretul ăsta amărât”, fumează la greu şi se uită un pic ciudat la mine. Nu înţeleg cum o „vedetă” ca mine salută în stânga şi în dreapta, acceptă orice dialog sau, pur şi simplu, locuieşte alături de ei.
Fără să vrea, oamenii ăştia îmi refac moralul. Sunt, până la un anumit punct, foarte simpatici. Câţiva copii aleargă pe hol. „Treci, mă, în casă, că te ia mama dracului. Îţi rup spinarea cu bătaia”, strigă o vecină la puştiul său. Vecina nu se vede, doar se aude! Copilul, care nu salută nici dacă ţipi la el, îşi vede de treabă. În următoarele minute se aud urlete. Adultul şi-a impus punctul de vedere!

VA URMA!

Anunțuri

Responses

  1. Un capitol nou pe care sa-l iei ca pe o noua experienta in viata si de la care sa inveti ceva. Mexic are ghetouri celebre dar sunt mult diferite de ce ai tu si eu din curiozitate le-am vizitat.
    Viata merge numai spre bine am eu un crez asa ca invata din orice clipa chiar daca pare umilitoare.
    Din cand in cand ma pun singur in situati dificile doar pt a nu uita ca ma pot zbate si reusi si de a nu pica in capcana confortului modern.
    Weekend asta o sa dorm in preerie cu muzica coiotilor.

  2. Adi, mi se pare de vise rele ce ti se intampla! E cumplit! E ca un scenariu de film – sa speram intr-un happy end clasic in care binele triumfa?
    Locuiesc in vecinatatea ghetourilor, dar nu mi-am imaginat vreodata ca o sa fiu atat de… aproape de ele.
    Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi sa mi se intample ceva de acelasi calibru, desi de multe ori am facut-o. Atunci imi amintesc cat de norocoasa a fost de fapt steaua sub care m-am nascut si careia adeseori ii contest valoarea.
    Cand ne vedem data viitoare, daca vrei, o sa-ti povestesc lectia pe care am primit-o vara asta. Nu-i prima si cu siguranta nici ultima, dar m-a cam zgaltait, drept sa spun.
    In virtutea prieteniei tale cu prietenii mei, as intinde o mana de ajutor, dar e cam stoarsa de puteri, din pacate! Si nici nu stiu daca ai primi-o.
    Totusi, oare as putea sa fac ceva?
    Ruxi

  3. :/ Prietene,sa stii ca in multe locuri din Bucuresti atmosfera este cam aceeasi.Ideea este de fapt,ca tot orasul Bucuresti este un ghetou. 😦 Si nu cred ca as gresi prea mult daca as spune ca toata tzara asta este un ghetou. 😦 Atata timp cat vom tolera (nu prea avem alternative) sa stam la garamada cu tziganii si romanii cu 2 clase(agramati,inculti si prostcrescuti),asta va fi atmosfera din jurul nostru dragul meu Adi.Stii si tu (din carti,din filme) ca si in ghetouri,exista si locuri mai bune.Asa ca varianta cea mai buna pt. tine,este sa faci cumva (shit! cum oare? de unde bani?) si sa te muti intr-un cartier mai bun.Adica asa cum spuneam,intr-o parte mai ”luminata” a ghetoului numit Bucuresti,parte a ghetoului mai mare numit Romania.Imi pare sincer rau ca nu am cum sa te ajut.Hotarat lucru,esti unul dintre oamenii care merita acest ajutor in privintza asta.Cu respect,Costin.(Cos Costin-Facebook)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: