Publicat de: adidobre | Martie 11, 2012

Dor de New Zealand. Din nou…

Mi s-a făcut dor azi după amiază de Noua Zeelandă. Uite, aşa, brusc. Căutam să pun pe mine ceva frumos, că doar a fost sărbătoare. Nu comentez în fiecare zi un meci din Turneul Celor 6 Naţiuni. Dacă îmi spunea cineva acum câţiva ani că, într-o bună zi, voi avea ocazia să comentez un meci din Six Nations, aş fi râs. S-au poate m-aş fi supărat, ca atunci când simt că sunt luat la mişto.
Am scos din dulap treningul cu „All Blacks” şi, în premieră, un tricou al naţionalei Noii Zeelande. E un tricou retro, probabil cel mai frumos tricou pe care l-am avut vreodată. L-am cumpărat de la singurul muzeu al rugby-ului din lume, muzeu aflat la Palmerston North, un oraş din insula de nord a Noii Zeelande, acolo unde România a jucat cu Georgia. Am dat o groază de bani pe el, dar, pe bune, e tare, tare de tot. Ţin minte că am dormit cu el sub cap în prima noapte după ce l-am achiziţionat. E dintr-un postav negru, aşa cum purtau rugby-ştii neo-zeelandezi la începutul secolului XX. Iar frunza de ferigă, imensă, face toţi banii.
Şi mi s-a făcut dor de Noua Zeelandă, de normalitatea de acolo, de tot. Am ajuns să îmi pun eu întrebarea aia ruşinoasă, pe care mi-au adresat-o câţiva cunoscuţi atunci când mă aflam la capătul lumii. „De ce dracului nu rămâi acolo?”. Nu găsesc nici acum răspunsul care să mă mulţumească. Dar nu mai contează.

N-a fost rău azi la Dolce. Primul meci, Ţara Galilor – Italia, l-am făcut singur. M-am simţit bine. Meciul m-a ajutat, pregătirea de atâtea zile mi-a folosit, faptul că am dormit bine cu o noapte înainte a fost decisiv. Că d’aia rezist şi acum. Ceasul e 2.15, sâmbătă noapte spre luni, iar eu am chef de scris! Auzi, spre luni! Sunt obosit, iar eu mă dau rotund. La al doilea meci, Irlanda – Scoţia, a venit şi Mircea Paraschiv, fostul căpitan al naţionalei de rugby a României. Băiat! Am fost un pic stresat, plus că nu e uşor să te înţelegi de la început cu cineva. Una peste alta, zic, n-a fost rău.
Am comentat patru echipe pe care le-am văzut la Cupa Mondială din Noua Zeelandă. Jucătorii alături de care am stat la conferinţele de presă, mi-au devenit din nou subiecte. Nu ştiu cum sunt alţii, dar eu chiar apreciez ce fac. Mai ales dacă fac ceva care, în plus, chiar îmi place. Chestia asta de azi a fost una dintre singurele satisfacţii din ultima vreme. E bine şi aşa. Nu e vorba că mă mulţumesc cu puţin. E vorba că m-a satisfăcut al dracului de mult. Era să uit. Tot în cinstea evenimentului, azi, la prânz, înainte de plecare, m-am bărbierit. Cred că pentru a patra oară anul acesta. Asta da ofrandă adusă Zeilor!

Anunțuri

Responses

  1. like. 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: