Publicat de: adidobre | Februarie 17, 2012

Steaua – Twente 0-1. La ce v-aţi fi aşteptat?

Steaua – Twente 0-1. Previzibil. La fel de previzibil, ambele ziare de sport din România îi dau cuvântul retardatului aflat în fruntea celui mai galonat club din istoria fotbalului românesc să-şi dea primul cu părerea. Ălora de le pasă de sport, poate prea mult, au chiar un interviu. Probabil conspect de la televiziuni. E jalnic…
N-am văzut meciul  Steaua – Twente. La aceeaşi oră cu meciul de pe „Naţional Arena” am fost la Dolce. Udinese – PAOK. A fost 0-0 în Italia. Măcar la Bucureşti lumea a văzut un gol. Şi ce gol!
Înainte de meci, am dat o fugă la Dragoş, care stă chiar lângă „23 August”, la 100 de metri. Nu e prima oară când mă duc la el atunci când e meci pe cel mai mare stadion al ţării. Am eu traseul meu! Sălăjan, Delfinului, Electroaparataj, Vatra Luminoasă, prima la stânga şi, imediat, sunt în faţa stadionului! Fumul de la grătarul încins de Dragoş şi Cipic ajunsese, cred, la vestiarele stadionului „Naţional”! Am băgat doi mici, o aripioară, toate garnisite cu miştourile ieftine ale celor doi, după care am tăiat-o spre Pipera.
N-am avut un supermeci, dar cred că a ieşit bine. Ştiu, vorba lui Cipic, sunt prea stresat. Îmi fac prea multe griji. Aşa sunt eu, vreau ca toate să iasă bine. Nu reuşesc, din păcate, mereu ceea ce îmi propun. Asta e… Dar măcar încerc.
Sunt acasă. De mai bine de două ore, maşina mea de spălat se chinuie să încheie un program de 30 de minute. Nu ştiu ce mă-sa are. Aşa m-am săturat de ea. Am zis că nu deschid niciun ziar. Am zis că doar voi scrie ceva pe blog. Simţeam nevoia să scriu ceva la supărare. Ceva despre oamenii care m-au uitat. Care nu mi-au mai dat un telefon, un mesaj, de săptămâni, de luni, deşi, culmea, ştiu că nu străbat cel mai neted traseu al existenţei mele şi că, sincer, fără a cerşi, chiar am nevoie de un sfat, de un salut, de o înjurătură, de un mişto, de orice. Uneori e nevoie să treci prin momente grele, ca să vezi exact cine îţi e aproape. Şi doar atunci constaţi cu tristeţe pe cât de puţini îi doare-n fund de tine…
Până la urmă am ajuns să scriu despre un meci pe care nu l-am văzut. Nu sunt însă singurul. Nici pupicuriştii lui gigi becali nu l-au văzut. Au fost mult prea preocupaţi de soarta ciobanului.
Credeţi-mă pe cuvând şi nu mai accesaţi cele două site-uri, ca să nu le mai faceţi trafic: e jalnic. Pe gsp.ro, interviu cu ciobanul. Despre meci… NU SE POATE… Nici-un jucător, nici-un antrenor, nici-un fost jucător, nici-un fost antrenor, nici-un… Vai mama noastră…

Anunțuri

Responses

  1. Cronica lui Geambasu merita citita de cine n-a vazut meciul…in ultima vreme vad ca se mai scriu si lucruri interesante in Gazeta.

  2. nu comentez legat de meci, fiindca sunt un pic stelista.
    Insa cei care te citesc pe blog, desi nu te cunosc, sunt convinsa ca te saluta citindu-ti blogul pur si simplu. Mi-e dor sa mai citesc postari despre Ploiesti. 🙂
    Cele bune !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: