Publicat de: adidobre | Februarie 13, 2012

Mitiţa

Mitiţa e fata lui nea Tomel, fratele tatei. Nea Tomel, Dumnezeu să-l odihnească, a avut o soră geamănă. Mitiţa, ca şi mine, ca şi soră-mea Lea, are gemeni. Doi băieţi. Mari deja! Aproape de 20 de ani. Mitiţa locuieşte undeva înspre Videle, la Angheleşti. Mitiţa, sau Cristina, cum îi zic cei care n-au copilărit cu ea, locuieşte alături de Cristi, soţul ei, un fost prieten din adolesecenţă, pe care l-a regăsit după mai bine de două decenii! Ce destin! Oamenii ăştia se pupă toată ziua! Dimineaţă, atunci când Cristi pleacă la Bucureşti la muncă, se pupă. Seara, când se revăd, se pupă!
Cristina a apărut în câteva reviste. „Femeia cu meserie de bărbat”, aşa scria despre ea. A lucrat aproape 20 de ani la CFR. A plecat în momentul în care şi-a dat seama că munca ei nu mai e apreciată.
Mitiţa şi Cristi locuiesc chiar lângă linia de tren Bucureşti – Craiova, într-o clădire construită de nemţi în timpul celui de-al doilea război mondial. Vara, la Angheleşti, e paradis. Iarna, infern. Oamenii însă sunt pregătiţi. Azi, am sunat-o. Chiar m-am întâlnit cu Cristi şi i-am trimis, printre altele, salutări. Îmi spunea că îi vine să spargă televizorul când vede ştirile despre sinistraţii din Moldova. La Angheleşti, vântul bate iarna ca în sudul Moldovei. Zăpada acoperă cele trei case din halta Angheleşţi aşa cum vedeţi la TV, de zece mii de ori pe zi, că se întâmplă în Vrancea şi Buzău.
„Adi, nu bag nimic în gură până nu dau de mâncare la animale”, îmi zice Mitiţa, care vorbeşte la telefon în reprize. Munca de Sisif la deszăpezire nu i-a afectat moralul. E a şasea sau a şaptea iarnă la Angheleşti. Când rămân fără curent, pornesc motoraşul din pivniţă! Oameni prevăzători. „Şapte căruţe de lemne am cumpărat astă-toamnă”, îmi spune ea. Şi nu îi dau banii afară din casă. Cămara e plină cu provizii. Oameni gospodari.
La TV, unul, din sudul Moldovei, mărturiseşte că de 8 zile n-a ieşit din casă să dea mâncare la animale. A trebuit să vină proteveul ca să iasă!

Anunțuri

Responses

  1. Cred ca o iubesc pe…Mitita cum ii spui tu, ca si tine. Ai scris mai mult cu sufletul decat cum o faci de obicei ca jurnalist.
    Romanii au invatat in 45 de ani de comunism sa astepte, sa ceara si sa minta. Mai putin sa munceasca…Mi-a fost mie rusine cand am vazut om in toata firea plangand la tv ca nu a mancat paine de 10 zile, cu voce de baba astepta sa i se dea….
    Te cred ca te-a dus gandul la cum s-or descurca Bondarii in campul lor unde sunt singuri, acolo nu e clar nici de unde apartin, dar sa mai vine careva sa-i deszapezeasca…Nici eu nu i-am auzit ca se plang…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: