Publicat de: adidobre | Septembrie 26, 2011

Noua Zeelandă. Auckland, prima zi

Ne-am trezit devreme, deşi aseară am venit aproape de miezul nopţii de la Wellington, de la meciul Australia – SUA.
Trecem din nou prin Welington! Până la aeroport facem o oră. Avionul de Auckland e la 9 şi un pic. Aşadar mai avem un pic şi plecăm spre casă. De câteva zile, suntem ca nişte marinari care aruncă peste bord tot ceea ce e de prisos. Ciorapi, chiloţi, tricouri, fireşte, din cele folosite. În fiecare oraş vizitat în Noua Zeelandă am lăsat câte ceva. Facem loc lucrurilor cumpărate pentru cei de acasă sau pentru noi. Eu am adunat o grămadă de material didactic de la Cupa Mondială, care atârnă destul de greu. Programe, hărţi. Şi tot nu am luat tot ce mi-aş fi dorit.
Ne luăm rămas bun de ka Wellington. Frumos oraş. Mai aveam puţin şi îi învăţam toate străzile.
La intrarea dispre Paraparaumu trecem pe lângă stadion şi pe lîngă port. Apoi o luăm pe lângă ţărm. Greşim parcarea la aeroport şi lăsăm Toyota aiurea. Cei de la Budget ne spun că nu e nicio problemă.
După o oră de zbor, ajungem la Auckland. De fapt la 20 de kilometri de Auckland, la Otopeniul lor, acolo unde ne şi cazăm la un hotel proprietate a unor indieni. Populaţia din Auckland şi de la periferiile metropolei e extrem de eterogenă. În aeroport, şoferii de taxi nu sunt nici măcari maori. Sunt pakistanezi, indieni, chiar şi arabi.
Luăm autobuzul până aproape de centru şi, cu harta în mână, ne îndreptăm spre „Eden Park” pentru a ridica acreditările. Descoperim Aucklandul în toată splendoarea sa. Un oraş multietnic, care găzduieşte aproape o treime din populaţia Noii Zeelande.
Ajungem la „Eden”. Rămân mut. Organizatorii au mai construit un câte un sector la una dintre tribune şi la o peluză. Toată lumea vrea să vadă echipa „All Blacks”. Şi noi!
Amânăm excursia în centrul Auckland-ului pentru duminică dimineaţă. Avionul de Dubai pleacă la ora 19:00, aşa că timp avem.
De la centru de presă aflăm că putem vedea meciul Anglia – România acolo. Tragem de timp până la ora 18:00, ora la care debutează partida de la Dunedine. Tragem într-o cârciumă, unde beau laolaltă suporterii francezi şi cei ai ţării gazdă.
Plecăm de la meci fericiţi de ceea ce am văzut. Noua Zeelandă – Franţa a fost cel mai tare meci de până acum la Cupa Mondială. Am scris separat o cronică a acestui meci. O voi posta în câteva zile. De aceea nu insist. Vreau să precizez doar că am stat alături de Daniel Carter şi Richie McCaw, doi dintre cei mai buni rugbişti din lume, zei în Noua Zeelandă!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: