Publicat de: adidobre | Septembrie 15, 2011

Noua Zeelandă. Prin Palmerston North

Bună dimineaţa! Azi plecăm spre Invercargill, după cinci zile petrecute la Otaki, în insula de Nord, la Lăcrămioara şi Remus. Mâine, România joacă cel de-al doilea meci la Cupa Mondială de Rugby, cu Argentina. Aseară am vorbit cu Mihăiţă Lazăr, omul care a marcat primul eseu contra Scoţiei. Îmi spunea că plouă de rupe la Invercargill. Nasol.
Era să uit: aseară a fost cutremur în Noua Zeelandă. Am aflat de la colega mea Ana Zidărescu, de la Bucureşti! Aici, unde stăm noi, nu s-a simţit. De altfel, doar prin Nordul insulei de Nord, ca să zic  aşa, s-a simţit ceva. Ca un ziarist serios ce sunt, am cules imediat amănunte şi le-am dat imediat la Evz! Ştiu, sunt un fraier…
Ieri am fost la Palmerston North, la vreo 85 de km Nord de Otaki. Am luat cu Cipic Nissanul lui Remus  şi am plecat. Nissanul e o vechitură pe care Remus nu vrea să o vândă pentru că nu ar lua nimic pe ea şi căreia ăia de la asigurări nu vor să-i mai facă ceea ce noi zicem CASCO că cică nu merită. Cu Cipic la volan, care a fost motivat de amănuntul că eu băusem şi nu puteam fi astfel apt să conduc pe drumurile publice în Noua Zeelandă, am trăit o adevărată aventură. Tot timpul aveam impresia că mă lipeşte de vreun parapet ori de o maşină parcată!
În urmă cu vreo 11 ani şi jumătate, când eram ofiţer de presă la Rocar, am condus pe stânga trei săptămâni în Cipru. Domnul Florea, patronul nostru, ăla cu alcoolul de la Bragadiru, îmi închiriase o maşină ca să-l plimb pe bunul său prieten Ion Bocioacă, venerabilul jurnalist de la România Liberă. A fost o experienţă fantastică.
Aşadar, am plecat spre Palmerston North, acolo unde România va juca ultimul meci din grupe cu Georgia, meci pe care eu îl voi vedea de acasă, de la Bucureşti! Drumul de senzaţie, peisajele la fel, circulaţie mai mult decât civilizată, n-am ratat nicio intersecţie, aşa cum păţisem eu în Cipru, când la un giratoriu am intrat ca în România şi am blocat intersecţia.
După o oră în care am admirat nesfârşitele ferme de oi şi vaci, am înfruntat vântul puternic şi am privit acelaşi tip de case peste tot, am ajuns la Palmerston North. Un orăşel, cu un centru superb, tot aşa, ca şi Invercargill, cu străzi drepte, uşor de parcurs. Cu toate acestea, la plecare ne-am învârtit până ne-a luat Gaia şi, într-un final, am nimerit drumul de întoarcere.
Am fost la Muzeul Rugby-ului! Nu e mare, e o singură încăpere, dar e fabulos ca informaţie, ca material didactic. Am văzut tricourile de joc ale All Blacks din 1902 şi 1932, dar şi din 1995 sau 2007. Am ascultat comentariul meciului din 13 august 1904 dintre British Team şi New Zeeland. Am văzut triumful Noii Zeelande de la Cupa Mondială.
În centrul încăperii, copiii putea transforma lovituri de pedeapsă, puteau simula o grămadă, un placaj. Uluitor!
Apoi am fost la stadionul pe care România şi Georgia se vor bate la sfârşitul lunii. Pustiu! De altfel, pustietatea pare să fie principala caracteristică a Noii Zeelande. Am mers singuri pe străzile de la periferia oraşului, periferie aflată însă la doat 8-10 minute de mers pe jos din centrul oraşului.
În centrul oraşului ne-am întors de altfel să mâncăm. Şi ce puteam alege din meniu, dacă nu din nou miel! Am zis că atâta timp cât stau în Noua Zeelandă voi mânca numai miel. Deja avem la activ două grătare de miel aici, la Otaki, plus câteva mese la restaurant cu Cipic.
Iar era să uit ceva! Mai mult decât important! De la Muzeul Rugbyului mi-am luat un tricou al All Blacks, moda retro, absolut extraordinar. Cred că e cel mai frumos tricou pe care l-am văzut vreodată! Aşa zic acum. Aşa ziceam prin ’80 şi ceva, când Violeta, mătuşa mea, mi-a adus un tricou de la Cupa Mondială de fotbal din Spania.
La plecarea din Palmerston North am încasat şi o amendă, pentru depăşirea timpului în parcare, deşi plătisem. Şi îi spusesem lui Cipic să ceară de la automat şi chitanţa, dar el nu şi nu. Tare ambiţios e omul ăsta. Şi, ca totul să fie o aventură pe cinste, am ratat străduţa pe care stau Lăcrămioara şi Remus, de am fost nevoiţi să mai batem câţiva km până am găsit linia întreruptă pe şosea. Fuseserăm avertizaţi că poliţiştii neo-zeelandezi sunt peste tot şi neiertători!

Anunțuri

Responses

  1. Stiu ca sunt off topic dar daca te intorci pana duminica viitoare te invit la Petrolul-Dinamo pe noul Ilie Oana! Revenind la RWC 2011 te invidiez ca esti acolo in patria rugbyului.Hai Stejarii!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: