Publicat de: adidobre | Septembrie 12, 2011

Wellington. La biserică…

Despre Wellington, capitala ţării, neo-zeelandezii spun că e cel mai frumos oraş al lor. Aflat în sudul insulei de Nord a Noii Zeelande, Te Whanga-nui-a-Tara, aşa cum îi spun maorii oraşului, Wellington are aproximativ 400.000 de locuitori.

Cei mai mulţi s-au cocoţat pe crestele dealurilor din apropierea ţărmului, acolo unde şi-au construit case din panouri uşoare. „Pentru că e zonă cu pericol mare de cutremur”, îmi explică Ami, o tânără neo-zeelandeză, care e „naş” pe unul dintre trenurile care pleacă şi vin din Wellington fără încetare. Amy taie bilete celor care nu mai au timp să şi le cumpere din gară şi îi controlează pe celalţi. Zice că e mulţumită de slujba sa, dar mărturiseşte că nu vrea să iasă la pensie de aici.

Wellington e un oraş mai mult decât curat. Ici şi colo mai zăreşti câte un muc de ţigară, aruncat la repezeală de vreun trecător grăbit. Câteva blocuri înalte sparg monotonia arhitecturii primului oraş întemeiat de britanici în Noua Zeelandă.
Lângă gară se află „Regional Stadium”. Impunător! Peste stradă e portul. La o dană e tras un vapor imens, care încarcă la greu trunchiuri de copaci. Vânzarea lemnului e una dintre îndeletnicirile de bază ale neo-zeelandezilor.

E duminică dimineaţă. Până la meciul Africa de Sud – Ţara Galilor mai am ceva vreme. Auzisem de ani buni că la Wellington e o biserică românească, la care ai noştri din disapora, puţin la număr, vin şi se roagă. Mai mult chiar, întreţin acest lăcaş. Vroiam să-i văd, dar mai ales să-i cunosc pe românii din Wellington.

După lungi căutări, am dat de ea. Pe Adelaide Road, Berhampore, la numărul 511. Se numeşte „Sfânta Maria”. E frumoasă, pe dinafară. E altfel decât şi-ar închipui un român că arată o biserică. Fără turle, construită în adâncimea curţii, biserica are în spate şi o casă parohială. Din păcate, deşi ar fi trebuit să fie ora slujbei de duminică, la biserică nu e nimeni. Am dat roată clădirii până m-a văzut un vecin, un neozeelandez. „Ce căutaţi?”, m-a întrebat omul, care a continuat: „Biserica e închisă. Cineva, un român, are cheia de aici şi mai trece din când în când. Nu mai e preot de câteva luni, aşa că nici slujbe nu se mai ţin”. Rămân uluit. Îl întreb pe bărbat dacă nu cumva glumeşte. Mă asigură că nu.

Mi-a dat câteva repere şi sper ca în câteva zile să-i găsesc pe românii care altădată frecventau biserica, iar acum nu o mai fac. Biserica „Sfânta Maria” era singurul loc în care românii stabiliţi în zona Wellington se întâlneau cel puţin o dată pe săptămână.

Plec trist de la Biserica Sfânta Maria şi mă întrept spre Muzeul Noii Zeelande, sau, cum îi spun maorii, „Te Papa Tongarewa”! De altfel, toate obiectivele din interiorul muzeului poartă inscripţii bilinve.
Liftul e în limba maorilor „Arareva Matwa”, arta naţiunii e „Toi Te Papa”, toalete – „Wharepaku”, spre ieşire – „Ara ki Waho”, iar biroul de informaţii – „Tepu Parongo”!

Neo-zeelandezii nu se pot lăuda cu prea multe în muzeul lor. Istoria lor e scurtă. Pe drumurile din jurul oraşului Wellington, în unele sate există fel de fel de muzee, care nu sunt altceva decât simple magazii pline cu fel de fel de vechituri.

În apropierea Muzeului Noii Zeelande, pe dig, o mulţime de oameni fotografiază de zor şi se agită. Pe stânci, un pui de focă eşuat face deliciul asisteţei. E extenuat. Îl văd şi eu, îl fotografiez, după care plec. Ulterior am înţeles că autorităţile l-au ridicat pentru a-i acorda asistenţă medicală.

Bântui pe străzi şi încerc să văd dacă în Wellington suvenirurile cu însemnele Cupei Mondiale de Rugby sunt mai ieftine decât la Invercargill. De unde? Un tricou al „All Blacks” costă 200 de dolari (înmulţiţi cu 3 şi aflaţi preţul în lei). O căciulă e 30 de dolari, un magnet – 10 dolari, un breloc – 15.

Scump, dom’le, scump. La Invercargill era mai ieftin! Aşa că las cumpărăturile pentru Invercargill, acolo unde România lui Romeo Gontineac joacă sâmbătă cu Argentina al doilea meci la Cupa Mondială din Noua Zeelandă.

Anunțuri

Responses

  1. Si, pana la urma nici un roman prin Wellington?

    • Maine ma intalnesc cu cativa! Multumesc pentru aprecieri.

  2. Bafta Adi, hai ai nostri! Te citim zilnic sa stii 🙂 Ai nostri ce mai fac?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: