Publicat de: adidobre | Mai 26, 2011

La ce se gândeşte o pisică?

Tommy Dobre s-a făcut un vlăjgan. Avea 300 de grame când doamna Anişoara l-a adus acasă la începutul lui aprilie. Acum are aproape 4 luni şi peste un kilogram în greutate. E frumos!

De viţă nobilă, Tommy Dobre, aşa cum l-au botezat fetele, se comportă ca atare. E mândru, pofticios, dar mai ales, şi asta nu are legătură cu originile, extrem de răsfăţat. Nimeni nu îl ceartă, nimeni nu îl bate, nimeni nu ţipă la el. Nu prea suportă să stea singur, dar, din păcate, asta se întâmplă zilnic.

Când am plecat la Galaţi, acum două săptămâni, iar fetele erau la Ciuc, frate-miu, Edward, a venit de trei ori pe zi să-i dea de mâncare. Frate-miu, care nici el n-a suportat vreodată pisicile! Dar s-au înţeles bine în acel week end.

Tommy e cel mai bun prieten al meu. Eu, care n-am avut în viaţa mea pisică, ba mai mult, nu le-am putut suferi vreodată, am ajuns să ţin la motanul ăsta ca la copilul meu. Nu degeaba îmi spun fetele: „Tati, Tommy e fratele nostru. Tu eşti tatăl nostru, iar mama Anişoara e mama noastră! Voi aţi făcut şi pisoiul ăsta”. Şi acum, când scriu, stă lângă mine, pe un scaun. Stă, se uită, iar eu îl întreb: „Tommy, la ce te gândeşti?”. Nu răspunde, însă. Se uită, aşa, lung la mine, şi nu zice nimic. La ce se gândeşte oare o pisică? V-aţi întrebat vreodată?

Vă spuneam că n-am avut până acum pisică. Câini, în schimb, am avut din cele mai diverse rase. Câtă deosebire totuşi între aceste două animale. La pisici, trebuie să fii un bun psiholog. Să înţelegi animalul doar din priviri. Cu un câine te înţelegi mult mai lesne, cu pisica e ceva mai greu. Oricum, mult mai uşor decât cu oamenii.

Lui Tommy al meu îi place să stea pe laptop! Am înţeles că, în general, pisicilor le place chestia asta. Mă urmăreşte peste tot, doar să-mi fie cât mai aproape. Cred că apreciază tot ceea ce fac pentru el. Măcar el!

Când mă gândesc la faptul că acest motan trebuia să ajungă la Miercurea Ciuc, la soacra mea, mă ia cu friguri. Ce noroc ai avut, Tommy!

Anunțuri

Responses

  1. Adi, nici eu nu pot sa spun ca imi plac pisicile si asta datorita caracterului lor, intalnit dealtfel si la multi dintre semenii nostri dar, „baiatul” tau chiar este adorabil…

  2. genial 🙂 am ras. un mic dezacord, probabil intentionat.
    Cu respect,
    un admirator anonim si insipid :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: