Publicat de: adidobre | Februarie 3, 2011

Dor de blog!

Săptămâna trecută am descoperit beleaua aia de facebook. Mi s-a părut interesant. După doar câteva zile însă mi s-a cam luat.

Am navigat ceva pe facebook. Am descoperit câteva persoane despre care nu mai ştiam mare lucru. Însă multe feţe noi. Multe! Şi câte cereri de prietenie, mamă, mamă!

Eu aveam altă definiţie a prieteniei până să ajung pe facebook. Aici, pe facebook, prietenie e ceva … nedefinit. Toată lumea e prietenă cu toată lumea. Am impresia că e un concurs cu tema: care are mai mulţi „prieteni”. Eu mi-am făcut un cerc de vreo, staţi să mă uit, 172 de „prieteni”. Printre aceştia sunt mulţi colegi de breaslă, aşa cum era şi normal, dar şi prieteni, fără ghilimele!

Mi-am temperat elanul din prima zi şi încerc acum să cern. Au fost nume pe care chiar le-am scos din listă. Persoane care intraseră accidental în rândul „prietenilor” mei. O tipă se dădea drept o handbalistă de la Oltchim! A fost totuşi sinceră şi m-a pus în temă încă de la primul dialog. Dialogul plecase de la faptul că apreciasem o fotografie de-a ei. De-a handbalistei!

Mare e grădina lui Dumnezeu pe facebook-ul ăsta! Mană cerească pentru toate Serviciile Secrete, pentru toţi cei pasionaţi de statistică, de monitorizare. Într-o seară am mers din adresă în adresă. Am găsit interlopi, curve, toţi la un loc cu politicieni, artişti, fotbalişti, oameni serioşi. Haos!

Nu mai îmi place aşa de mult. Sunt însă şi lucruri bune, de ce să nu recunosc. Astă-seară am văzut câteva fotografii cu Marius Calalb, prietenul meu din copilărie. Vecinul de la parter, de la apartamentul 1, fratele Roxanei, una dintre primele mele iubite, amândoi mari înotători. Sper să iau legătura cu el pe mess. Măcar acolo nu ştie toată lumea ce vorbim.

Cam asta e cu facebook-ul. Oricum îmi propusesem să nu scriu prea multe pe facebook. După câteva zile în care am neglijat blogul, nu total pentru că l-am mai afişat la adresa de mess, mi s-a făcut dor de el. Şi de cei care îl citesc şi care intră din inerţie, din obişnuinţă, doar, aşa, să mă citească, să vadă ce tâmpenii a mai debitat Adi Dobre.

Pentru ei m-am întors, fără a renunţa însă definitiv la facebook. Mă mai gândesc dacă îl închid sau nu.

Anunțuri

Responses

  1. v’am dat add 🙂

  2. Eu sunt printre fericitii care a ramas in lista dvs de facebook. Va saluta, Mirko Vucinic!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: