Publicat de: adidobre | Decembrie 31, 2010

La mulţi ani!

Gata şi cu 2010! Mai sunt câteva ore. Am zis să scriu repede câteva cuvinte, aşa, de final de an. În adolescenţă scriam la fiecare sfârşit de an, într-un jurnal, un fel de bilanţ. Aşa îmi plăcea mie să scriu. Bine înţeles, bilanţul se referea strict la latura emoţională. Încerc şi acum, după atâţi ani, cu atâtea responsabilităţi în cârcă, să-mi fac bilanţul an de an. În cap, numai pentru mine.

Şi câte nu descopăr! Şi bune, şi rele.

Subliniam într-un post acum câteva zile, de Crăciun, cât de norocos mă simt, chiar dacă eram singur în acel moment. Cât de norocos sunt că exist, că sunt bine, copiii la fel. Când am auzit ştirea cu Huidu… Ce e viaţa omului? Nimic…

Aseară am fost la „Auchan”. E magazinul cel mai apropiat de noi. Pentru ultimele cumpărături. Mărunţişuri: apă, ouă, muştar, două becuri, iaurt. Tot românul buluc, e adevărat, nu ca la „Carrefour” sau prin alte părţi, dar, oricum, lume multă. Aşa ca de 30 decembrie. Cică n-are lumea bani. Coşuri încărcate cu cele mai diverse mărfuri, multe dintre ele, aproape 95 la sută, alimentare, femei agitate, copii pierduţi de părinţi, o mulţime de hoţi, care îşi făceau treaba nestigheriţi. Ce e şi viaţa asta!

Tocmai ce mi-am terminat treburile. E ora 16:00, în 31 decembrie. Friptura e gata, toba am adus-o ieri de la Valea Călugărească, cârnaţii de la Piri şi de la Dorel sunt pe balcon, vin avem, tot de la Valea, whiski de la Cipic. S-au strâns atâtea! Am ratat piftia. N-a ieşit. Am fiert la ea mai bine de 6 ore, degeaba. S-a făcut ca o ciorbă.

Dorel, măcelarul nostru din Sălăjan, unchiul lui Piri, a auzit de „necazul” meu şi mi-a dat o farfurie. „Zi şi tu Bogdaproste, dar să-mi aduci farfuria înapoi”, mi-a spus Dorel. Şi cu ciolanul meu fiert, cu ce am mai pus acolo, ce fac?”, l-am întrebat. „Aruncă-le”, mi-a zis Dorel.

Nu l-am ascultat şi am făcut o tocăniţă de senzaţie!

Am vorbit cam mult despre mâncare. Boala românului! Nu ştiu ce să fac diseară… Am zis că ies în stradă, că mă uit la TV, nu ştiu. Era să uit! Fetele lui tata s-au întors mai repede decât m-aş fi aşteptat de la Miercurea Ciuc.

A fost prima oară când şi-au impus punctul de vedere şi s-au întors acasă după doar două zile, deşi erau programate să stea o săptămână. Şi, până la primăvară, s-au lins pe bot de Miercurea Ciuc, că acolo e cu programare, nu te duci de capul tău. Oricum, nu e nicio surpriză, tot eu am fost făcut răspunzător de boicotul fetelor!

Cadou mai frumos decât să stau cu fetele alături, de Revelion, nu puteam primi de la Moş Crăciun!

Doamne, câte s-au întâmplat în 2010! Am început să scriu în paralel, e un proiect mai vechi al meu, despre alte şi alte întâmplări pe care le trăiesc sau doar le văd zi de zi. Întâmplări care implică şi alte persoane. Aici pe blog, încerc să scriu mai mult despre mine, cât pot. Aş vrea ca multe întâmplări din cotidian să le fac publice într-un viitor nu prea îndepărtat. Cu personaje pe care lumea le percepe ca pe nişte icoane, iar ele sunt doar nişte lepre. Despre oameni cărora banul le-a luat minţile. Despre multe. Poate în 2011!

La mulţi ani!

Anunțuri

Responses

  1. La multi ani si numai bine in anul care tocmai a inceput!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: