Publicat de: adidobre | octombrie 13, 2010

Miza pe Lobonţ

Presiunea pe umerii selecţionerului Răzvan Lucescu e una imensă, cu doar câteva zile înaintea meciului cu Franţa de la Paris.

Pe lângă problemele tehnico-tactice pe care le are, selecţionerul a mai primit în ultimele zile un extemporal din partea unei părţi a presei. Pe foaia de hârtie au fost aşternute câteva exerciţii de rezolvat. Obligatoriu!

Astfel, Lucescu junior trebuie să se gândeasca acum şi la cine va purta numarul 10 la echipa naţională, pe ce post va evolua Rădoi, ce maşină de spălat va utiliza în viitor familia Chivu sau dacă se va întoarce la Rapid în cazul unui eşec pe „Stade de France”. Şi pentru că, probabil, nu erau destule subiecte, a mai apărut unul: „Cine va apăra poarta naţionalei în meciul cu Franţa? Lobonţ, Tătăruşanu sau Pantilimon?”.

De câteva zile, în presă se fac sondaje, se cer părerile cititorilor, ale „specialiştilor”, se dă cu presupusul.

Problema portarului echipei naţionale ar trebui să fie ultima pentru Răzvan Lucescu. Sau, mă rog, prima în sensul rezolvării. Cu Bogdan Lobonţ titular la AS Roma, e greu de crezut că Răzvan Lucescu va apela la alt „gardian” pentru meciul cu Franţa de sâmbată. Portarul de 32 de ani traversează una dintre cele mai bune perioade ale sale din ultimii ani. Nici măcar Claudio Ranieri nu îşi mai pune astfel de probleme. Pentru Ranieri e clar: Lobonţ e portarul momentului la Roma, indiferent de circumstanţe. Atunci de ce ar avea bătai de cap Răzvan Lucescu? Doar pentru presupusul conflict dintre el şi Lobonţ de la finalul meciului cu Albania, de la Piatra-Neamţ? E prea puţin.

Tătăruşanu a devenit titular la Steaua pe valoare, dar mai ales pentru faptul că în acest moment nu are concurenţă. Pantilimon a început sezonul ca rezervă a lui Taborda, fiind titularizat la primul meci cu Manchester City pentru a putea fi văzut de impresari. Tineri de certă valoare, Tătăruşanu şi Pantilimon au multe de învăţat de la Lobonţ. Chiar şi din greşelile făcute de fostul copil teribil al Hunedoarei.

Se invocă statura lui Lobont, „doar” 1,84 metri, faţă de cei 2,03 ai lui Pantilimon sau 1,98, cât măsoară Tătăruşanu. De parcă ar urma un joc de baschet şi nu de fotbal cu naţionala Franţei.

Lobonţ are o experienţă infinit mai mare decât a celor doi contracandidaţi la un loc. De valoare nici nu mai poate fi vorba. Între Lobonţ şi ceilalţi doi portari din lotul României e o distanţă de 71 de meciuri oficiale la echipa naţională! Asta înseamnă cel puţin tot atâtea cantonamente, de trei sau de patru ori mai multe antrenamente.

„Puţini portari îşi conduc echipa din teren aşa cum o face Lobonţ”, spun fundaşii care au stat alături de Bogdan în teren în ultimul deceniu şi jumătate. De la Iensci şi Mircea Rednic la Goian şi Chivu, via Gică Popescu.

Răzvan Lucescu ştie deja cu cine va începe în poartă meciul de pe „Stade de France” şi mai ştie că, în funcţie de rezultat, lumea îl va critica sau îl va lăuda pentru alegerea făcută.

E însă ultima lui problemă. Sau poate chiar prima.

> Editorial apărut în ediţiile print şi online ale cotidianului Evenimentul zilei, vineri, 8 octombrie 2010


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: