Publicat de: adidobre | Octombrie 10, 2010

La cules

Am şi uitat cum e toamna la cules. M-am lăsat de sportul ăsta imediat după revoluţie. Nedispunând de vreo moşie, de vreo moştenire, n-am avut nici de unde culege, nici ce culege. Plus că mi-a ieşit pe nas câte campanii de toamnă am dus cap-coadă pe vremea împuşcatului.

Mai bine aşa. „Hai, nu mergi cu noi la cules”, îmi zice câte un prieten. „Ce să facem, tati? Uite venim de la Văleni, am cules prunele de pe terenul ăla lăsat de  soacră-mea”, îmi spune altul. Alteori primesc invitaţii. „Mergi cu noi la cules? Mergem la Vadu Părului, la Silviu. Hai, mă, că facem caterincă”. Nici măcar asta nu mă mai tentează. Auzi, caterincă! La cules…

Până să încep liceul la Valea Călugărească, habar nu aveam ce înseamnă campanie de toamnă. Până atunci, în 1981, credeam că totul se rezumă la a face piaţa sau la a da o mână de ajutor în grădină bunicii de la Boldeşti, ori lui nea Tomel, fratele tatei, la Pantazi.

Am debutat în clasa a IX-a la Valea Călugărească. La Liceul Agroindustrial. Mi-a plăcut mie agricultura. Toţi ţăranii fugeau la oraş, iar eu, ca să fac opinie separată, m-am dus la ţară. Primele două luni nici n-am văzut cartea. Doar găleţi, cuţite, râuri nesfârşite de rânduri de viţă de vie, remorci lăsate la celălalt capăt al pământului, o tovarăşă dirigintă care nu ne lăsa să scăpăm nici măcar o boabă neculeasă, colegi care aveau calităţile unei maşini de recoltat, degete tăiate, lacrimi de orăşean incapabil să se adapteze ritmului, umilinţe.

Şi pe unde n-am fost în acea nenorocită de toamnă. Pe toate dealurile din Valea Călugărească, unde descopeream câte un conac boieresc, devenit între timp sediu de fermă, ori dormitoare pentru sezonieri. Clădiri altădată superbe, care îşi mai păstrau din măreţie în ciuda unui avansat grad de degradare.

„Ăsta a fost conacul boierului cutărică. Ăsta a fost al lui cutare”, ne spuneau ţăranii bătrâni, care îi apucaseră pe „exploatatori”. Şi ce frumos vorbeau despre ei. Şi, uite aşa, mai învăţam ceva istorie. Aşa cum unii învaţă citind aceste rânduri (Scuzaţi! Mi-au murit lăudătorii). Iar acei ţărani erau printre cei mai harnici şi cei mai cu inimă, chiar dacă doar îşi schimbaseră stăpânul.

În fiecare dimneaţă, mergeam cu clasa la magazia de la grajduri, să luăm găleţi. Cuţitele nu ajungeau la toţi copiii, aşa că eram obligaţi să aducem ustensile de tăiat de acasă. Şi plecam. Ne luam rândul în primire, un elev pe o parte, altul pe cealaltă. Dădeam bine, să ţinem cât de cât ritmul. Nu reuşeam niciodată. Chestie de antrenament. Era unul, Badea Mihai, lucrează acum, dacă nu mă înşel, la Valea Călugărească, la Institut, aşa cum spuneam mai devreme, adevărată maşină de recoltat. Se mişca băieţelul ăla incredibil.

Cei mari, din clasele a XI-a şi a XII-a, fruntaşi la învăţătură şi la muncă, pontau. Făceau căsuţe, pătrăţele, pe care le închideau cu o diagonală. „Gata, 5 bucăţi! Haideţi că se poate!”, strigau către noi. Trecuseră şi ei prin acelaşi nenorociri. Din milă sau din simpatie, ne mai treceau câte o găleată-două. Nu mai ştiu cât era norma, dar nu am făcut-o niciodată. Badea al meu, însă, era dat exemplu mereu. Şi, vă jur, nu i-a ajutat la nimic.

Avem o pauză de prânz, în care mâncam pachetul adus de acasă. Singura bucurie la cules era aceea că mâncai struguri pe săturate. Şi mai luai un ciorchine acasă. Nu mai mult, că te controlau la plecare. Te deranjai de cele mai multe ori la stomac, dar parcă nu mai conta. Şi must, Doamne ce bun era. Se urcau cei mari în remorcă, de fapt benă se numea, şi călcau pe struguri, apoi băgam remorca cu una dintre roţi într-o groapă, pentru a se aduna mustul într-unul din colţuri. Şi aşa beam must!

Cât de mult mi-a plăcut mie agricultura, n-am să plâng şi nici n-am să regret vreodată că n-am unde să mă duc toamna la cules. Dacă vreau un vin bun, mă duc la Supermarket. Întotdeauna mi-a plăcut vinul de MAT, cum se zicea la cel de Combinat. Sau mă duc la Cipic şi la Dragoş şi beau un whisky. E mai bine aşa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: