Publicat de: adidobre | August 14, 2010

Sfânta Maria

Astăzi, că e deja trecut de 12 noaptea, e Sfânta Maria. Le-am zis fetelor că dimineaţă ne îmbrăcăm frumos şi mergem la biserică. Pe nemâncate, ca să ne împărtăşim. Adică ele. „Tati, bem iarăşi vinul acela acru?”, m-a întrebat Larisa. „Păi, nu ştiu. Poate de astă dată va fi bun”, îi răspund.

Nu stresez prea mult fetele cu mersul la biserică. Dar nici nu le pot lăsa, aşa, fără o orientare de bază în spaţiul religios. Cineva spunea că omul ar trebui să-şi aleagă singur religia, chiar dacă asta s-ar întîmpla la majorat, să zicem. Nu mi-a plăcut chestia asta. Nici chiar aşa. Aş vrea ca fetele mele să ştie despre Dumnezeu ceea ce am ştiut şi noi. Nimic mai mult.

Le explic uneori, în lungile noastre conversaţii despre lume şi viaţă (discuţii care mi-au lipsit enorm în ultimele două luni), că multe din nenorocirile care au lovit omenirea de-a lungul istoriei s-au făcut în numele lui Dumnezeu. Fără nicio legătură cu divinitatea.

Încercăm să fim moderaţi, nu neapărat laici. Încercăm să-i înţelegem pe toţi. Să le dăm o busolă celor derutaţi. Să-i ajutăm, pur şi simplu. Din omenie, din compasiune, nu neapărat din dorinţa de a fi recompensaţi în viitor, ori în viaţa de apoi dacă asta ar exista.

Ai mei, mama şi tata, au fost oameni de omenie. Cei mulţi care i-au cunoscut pot depune mărturie. Şi au murit prea devreme, în chinuri groaznice, nemeritate.

Mâine, adică azi, de dimineaţă, mergem la biserică. Să ne împărtăşim. Adică fetele, nu eu. Nu ştiu cât de mult înţeleg fetele chestia asta cu împărtăşitul. Le place însă la nebunie ceea ce se întâmplă după ce preotul le dă să bea din „vinul acela acru”, ca s-o citez pe Larisa. Pe drumul de la altar la ieşire, babele din biserică le umplu braţele cu chifle, biscuiţi, bomboane ieftine, eugenii. Şi nimic nu se compară cu toate astea, înfulecate cu poftă în curtea bisericii, printre râste înfundate ori de câte ori fetele lu’ tata aud, în difuzoare, refrenul supercunoscut „Doamne miluieşte, Doamne miluieşte”. Şi asta pentru că le-am povestit eu o glumă, din copilăria mea, care are ca punct de plecare aceste cuvinte!

Astăzi e Sfânta Maria. Adică, Adormirea Maicii Domnului. E Maria Alexandra, e doamna Anişoara, pe care o cheamă Ana Maria. E Ana Maria, nepoata, fiica Leei. E Maria Teodora, cealaltă nepoată, fetiţa Gianlucăi, care săptămâna asta a împlinit 2 ani, iar eu nu mi-am amintit în timp util ca să sun să-i urez La Mulţi Ani. Avem Mării, să ne trăiască. Să le trăiască tuturor.

Anunțuri

Responses

  1. Sa ne traiasca Mariile si sa fie sanatoase! Mai este una…mult mai in varsta decat gandaceii de care amintesti tu, mi-as dori sa ramana si ea in sufletul tau…
    Scuza-ma ca am citit abia azi paginile astea, timpul uneori nu e suficient pentru cate am vrea sa cuprindem…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: