Publicat de: adidobre | Martie 25, 2010

IANB

Zilele trecute am dat o fugă la IANB. Adică Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu! Ştiu că nu îi mai zice aşa, dar, eu unul, nu vreau să-i spun altfel, mai ales că pe frontispiciul clădirii prinicipale, a Facultăţii de Agricultură, încă mai scrie, mare, Institutul Agronomic Nicolae Bălcescu. Măcar până când se vor finaliza lucrările de reabilitare, de consolidare sau cum se mai numesc.

Am mai fost în ultimii ani prin Agronomie, dar rar şi întotdeauna pe fugă. Acum n-a mai fost cazul. Am luat la rând toate etajele clădirii principale, am fost şi la subsol, căutând să redescopăr imagini, oameni, frânturi, toate din trecutul meu acolo, la Agronomie. S-au schimbat multe în ultimii ani, Doamne ce repede au trecut, 18 ani, de când am absolvit! Pe culoarele laboratoarelor am revăzut însă aceleaşi planşe, machete, vitrine pline ochi cu material didactic de cea mai bună calitate. Cu ele mi-am omorât şi eu zeci de ore! Şi uite ce fac acum!

La parter, imediat în dreapta, e şi acum catedra de Pedologie. Am făcut cu profesorul Puiu. Nu cred că mai trăieşte. Laboratorul cu Toma. Nici el nu cred că mai e în viaţă. Tomiţă era o figură aparte. Foc de inteligent, le mai trăgea uneori, cam des (!), la măsea. Nu-l voi uita toată viaţa când, cu câteva minute înainte de finalul orei, o dădea pe politică. Îl ascultam ca nebunul. Spre sfârşitul anului 1989, Tomiţă, ca un adevărat prooroc, a prezis sfârşitul lui Ceauşescu. „Băieţi, aţi auzit ce e la nemţi? Dar la polonezi? Ascultaţi la mine: la cehi e chestie de zile, la noi de săptămâni”. Am îngheţat!

În spatele Facultăţii de Agricultură e o zonă verde, aflată în drumul spre Horticultură. Acolo era odată un avizier, la care, în vara anului 1987, am văzut, la lumina unui bec slab, listele de la examenul de admitere. Pe trotuarul de lângă acel părculeţ parca mereu doamna Ceauşescu, cumnata lui nea Nicu, cea cu agricultura. 1 B 196 parcă avea la maşină. O Dacie cu bord de CN, superelegantă, mereu spălată. Nu ştiu dacă am văzut-o de două ori pe femeia asta. În schimb circulau fel de fel de poveşti. Nici una nu cred că era adevărată.

Era să uit. La câteva case de IANB, pe aceeaşi parte, cum mergi spre Biserica Caşin (scuzaţi cacofonia), e o casă cu gardul de beton rupt. Mă rog, crăpat, chiar şi acum la 20 de ani de la Revoluţie. Acolo a locuit celebrul general Nuţă. Înainte de 1989, la poarta lui era mereu pază. Crăpătura din zid e din timpul evenimentelor din decembrie, când nişte „revoluţionari” au tras cu o Rabă de gard, ca să-l doboare! Eram acolo. N-au putut să-l rupă. Până la urmă au sărit gardul!

Am fost şi la secretariat. La etajul I. Am vrut să intru, dar m-am răzgândit. Îmi amintesc şi acum de secretara facultăţii noastre. Doamna Sanda parcă o chema. Rea femeie. Nu cu mine însă. Întotdeauna am ştiut să vorbesc cu femeile, astfel încât să nu le devin duşman. Mai ales cu cele mai în vârstă! La doamna Sanda veneam cu hârtia de la Centrul de Hematologie (e şi acum pe lângă Piaţa Victoriei) ca să ne motiveze absenţele. De câte ori donam sânge primeam o hârtie prin care puteam motiva până la 12 absenţe. Adică 12 ore, adică două zile de cursuri. Cei de la Hematologie ne mai dădeau un bon cu care ar fi trebuit să mergem şi să mâncăm un prânz la o cârciumă aflată undeva pe la Piaţa Unirii. Cârciuma cu pricina era însă de mult demolată la ordinul lui Ceauşescu. Cum cartela i-o vândusem bunului meu prieten Romeo, mergeam în cameră şi îmi făceam un cartof prăjit la spirtieră.

Apropo de cartela vândută lui Romeo. Bursier fiind, facultatea îmi achita costul cazării (am înţeles că era undeva la 60 de lei) şi pe cel al cartelei de masă (parcă era 600 de lei). Aşa cum am spus, îi vindeam cartela lui Romeo, cu 300. Avantajul meu era că rămâneam cu 300 de lei în buzunar. Bani, nu glumă! Romeo al meu câştiga şi el. Primea de la părinţi 650 de lei pentru cartelă, cheltuia 300 şi rămânea cu restul! Romeo, despre care am să povestesc separat altădată, era recunoscut pentru altruismul său, astfel încât nu mă lăsa niciodată să flămânzesc. Pe lângă faptul că mergeam împreună la masă şi împărţeam porţia de mâncare, aveam acces nelimitat la „cămara” sa. Mama lui, şefă de magazin la Râmnicu Sărat, îl aproviziona constant.

Romeo a rămas în IANB. E cadru universitar. Marţi am mers împreună, ca pe vremuri, la masă, la cantină. Cantina de la IANB nu mai e însă de mult o cantină. E împărţită în mai multe părţi. Există acolo un restaurant mare, unde Romeo şi-a botezat băiatul acum o lună, o cârciumioară rustică şi o alta pentru studenţi.

Pe aleile din Agronomie, dacă nu eşti atent, rişti să sfârşeşti sub roţile unei maşini. E adevărat, un Golf 5, un Audi, un BMW. Nu te calcă orice marcă. Pe vremea noastră, doar străinii aveau maşini şi câţiva fii de nomenclaturişti. De la noi din an doar un student venea cu autoturismul. Era un băiat din Argeş, jur că-mi scapă numele, mult mai mare decât noi. Cu „M”, parcă. Îmi amintesc eu. Omul avea treabă, avea familie. Avea nevoie de maşină să fugă acasă.

Am vizitat şi IANB-ul! Sunt multe spus despre cele trăite în cei 4 ani de facultate. Doi în comunism, doi în neocomunism. Era să uit. M-am revăzut şi cu o figură dragă mie, chiar foarte dragă, din perioada de început a facultăţii! De fapt a admiterii. Şi vă jur, arată aproape la fel ca acum 23 de ani! La fel de frumoasă! Cel puţin aşa am văzut-o eu, neschimbată!

PS: Cred că Mozăceanu îl chema pe colegul din Argeş cu maşina. Un superbăiat. Am şi cu el o poveste!

Anunțuri

Responses

  1. Adi, draga, ai un talent formidabil de povestitor. Gust, de fiecare data, istorioarele tale. De parca as fi fost si eu… student la Agronomie. Abia le astept pe cele cu Romeo si Mozaceanu. Spor!

  2. Dragă prietene, te rog să mă laşi să-ţi spun aşa, am dat peste istorioara ta întâmplător şi m-au năpădit amintirile citind-o. Eu am terminat agronomia în `89 şi de atunci, chiar dacă am trecut uneori prin Bucureşti nu am reuşit să mai intru niciodată în cladirea institutului. Mă bucur că ceilalţi o pot face iar unii, dăruiţi cu har povestesc impresiile pe care le-au avut.

    Eu îţi mulţumesc !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: