Publicat de: adidobre | Ianuarie 3, 2010

Ce e familia?

„Celula de bază a societăţii”, era răspunsul înainte de 1989! Şi, să ştiţi, că (virgulă) cam aşa era! Scuzaţi jocul de cuvinte! Chiar, ce e, de fapt, familia? Am învăţat cu toţii că familia înseamnă, simplu, mama, tata şi copilul sau copiii. Aţi văzut ce uşor poate fi definită familia? Unii spun că familia înseamnă doar mama şi copilul sau copiii. Adică, fără tată. Cică n-ar fi rudă de sânge cu mama. Iar în acest caz, familia ei, adică a soţiei, nu e obligată să-l accepte pe „mitocan”. Şi, uite aşa, se ajunge la discuţii, la războaie în toată regula, etc, etc, din care singurii perdanţi sunt ăia mici. Adică, copiii. Alţii susţin că familia înseamnă doar tata şi copiii, iar mama e, ca să zic aşa, doar o simplă purtătoare de embrioni. Ăştia, fie vorba între noi, sunt puţini. Unii amestecă familia cu vecinii, cu neamurile, nici nu mai contează gradul de rudenie, cu toţi cei care îşi aduc aportul la bunăstarea lor.

În ultimii ani am auzit atât de multe definiţii ale acestui concept care e, în cele din urmă, familia, încât m-am lăsat păgubaş. N-am mai fost atât de interesat de problemă. Adam şi Eva n-au fost o familie? Au fost. Aţi văzut cât de vechi e termenul? Şi asocierea. Adică, ideea de familie. Lăsând însă gluma la o parte, trebuie să recunoaştem faptul că termenul de familie s-a tot schimbat în ultimele decenii. De vreme ce doi homosexuali, căsătoriţi legal, au dreptul de a înfia un copil, tot despre familie ar trebui să vorbim. Tot o familie e reprezentată de relaţia dintre doi tineri cărora nici prin cap nu le trece să-şi oficieze relaţia, din simplul motic că aşa e modern. De parcă modern ar însemna să concubinezi la nesfârşit.

Pentru fiecare dintre noi, termenul de familie poate avea sensuri dintre cele mai diferite. Recunosc, fără să fiu interpretat drept comunist, familia, dincolo de a fi, obligatoriu, celula de bază a societăţii, e refugiul fiecăruia. Cu copii sau fără copii. Cu nevastă sau fără nevastă. Cu bărbat sau fără bărbat. Cu părinţi sau fără părinţi. Cu fraţi sau fără fraţi. Sper că nu v-am băgat în ceaţă! Familia e locul unde te simţi cel mai bine. E şcoala vieţii, acolo unde desluşeşti primele taine ale acestei lumi. E „şcoala de corecţie” cu cel mai libertin şi mai uman program! E cantonamentul pentru viaţă. E poligonul în care învăţăm să ne apărăm de duşmani. E biserica unde învăţăm să ne rugăm. E spitalul în care ne oblojim rănile. E cimitirul unde ne îngropăm visele şi iluziile. E tot ce poate însemna mai frumos în viaţa asta scurtă.

Anunțuri

Responses

  1. Si in unele momente sunt oamenii cu care imparti dragostea pentru o echipa de fotbal!

  2. Splendid, Adi!

  3. FAMILIA trebuie scrisa cu litere mari.Sunt cele mai mari litere.Insă, există câte un ins, sau câte o dânsă, care si omoară timpul, lovindu-se cu literele n cap.Căci din păcate clasa socială, Nu are capatâi, pătura i ruptă şi ba cârpită, ba cusută in ea Familia e’ ultima redută, care ar trebui ntărită..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: