Publicat de: adidobre | Decembrie 12, 2009

„Bădăranii”

Sînt buni şi mogulii ăştia la ceva. De câţiva ani, competiţia pentru supremaţie a ziarelor centrale i-a pus la treabă pe angajaţii de la marketing şi publicitate, care au inventat, ori copiat pe alocuri, obiceiuri care prin alte zări au fost deja uitate. Şi, uite aşa, odată cu ziarele, piaţa a fost invadată de titluri de cărţi pe care mulţi nu şi le permiteau. Au apărut filme artistice, documentare, la preţuri fără concurenţă. De pildă, piesele lui Caragiale, în diverse distribuţii, pot fi cumpărate de la chişcurile de ziare la doar 11 lei, în timp ce, acelaşi DVD, numai că e ambalat altfel şi, probabil, de ceva mai bună calitate, costă în raioanele de profil, în jur de 25-35 de lei.

Şi aşa am ajuns să am în casă fel de fel de filme, filmuleţe, documentare, etc.

Dar nu asta vroiam să spun, de fapt. Zilele trecute, am cumpărat „Bădăranii”. Un film după piesa lui Carlo Goldini, de maestrul Sică Alexandrescu şi Gheorghe Naghi. Printre alţii, cu Silvia Dumitrescu Timică, Carmen Stănescu, Birlic, Nichi Atanasiu, Giugaru, Carboreanu, Anghelescu şi tînărul Beligan. Un film care e în acelaşi timp şi piesă de teatru radiofonic Îl mai văzusem şi îl ascultasem de nenumărate ori. În seara asta mi-am invitat familia la teatru. Acasă, în faţa televizorului. Inclusiv pe fete, care, pe zi ce trece, se maturizează. N-am crezut că vor rezista. Le povestisem ceva înainte şi se arătaseră interesante. Le-am spus că nu e nevoie de traducere şi au fost încântate de idee. Alexandra a privit până la final înregistrând câteva replici. „Filipeto! Ce nume delicios!”, asta i-a plăcut foarte mult! Larisa, obosită pentru că nu dormise după-amiază, a abandonat cam prin „minutul 75”. „Tati, eu aş vrea să mă mai uit, dar nu mai pot ţine ochii deschişi. Am să ascult”, mi-a zis ea înainte de a adormi.

„Bădăranii”, o piesă absolut extraordinară, cu un subiect valabil şi astăzi. Jucată impecabil, „Bădăranii”, în distribuţia din care am amintit doar o parte, este medicament pentru vremurile pe care le trăim.
Aşa că, nu îmi rămâne decât să le mulţumesc mogulilor pentru sponsorizarea unor astfel de proiecte. Menţionez că tot ce înseamnă Caragiale, seria Veronica (pentru copii), ca şi multe altele, sunt cumpărate de la magazinele de profil, pe bani grei.

Anunțuri

Responses

  1. impacate cu frate-tu , si nu mai fiti asa de dusmanosi! Singurul care va tinea mai aproape era NASU’ VALERIU!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: