Publicat de: adidobre | Octombrie 8, 2009

Azil politic

Îi spuneam doamnei Anişoara, zilele trecute, că, într-o bună zi, mă voi sinucide. Şi asta cât de curând. Mai aveam de fixat doar ziua. Doamna Anişoara nu s-a arătat prea îngrijorată. Nu m-a întrebat nici măcar pentru ce aş recurge la un asemenea gest disperat. „Lasă că te sinucizi tu mai târziu. Avem doi copii de crescut. Îi facem mari şi după aia poţi face ce doreşti. Poţi chiar să te sinucizi, dacă nu cumva îţi va pieri pofta până atunci”, mi-a zis onorabila doamnă.

Sincer, deja mi-a trecut. Îmi răsărise, aşa, din cauza unor probleme minore: faptul că îmi găsesc locul de parcare ocupat, deşi îl plătesc la Primărie, că maşina, al cărei loc e chiar sub ferestrele bucătăriilor, e plină tot timpul de mucuri de ţigări şi de resturi alimentare intenţionat aruncate, că vecinii de la „zece” uită uşa deschisă la lift noaptea, când eu mă întorc de la serviciu, că nesimţirea semenilor nu mai are limite, etc, etc. Toate aceste căcaturi mă consumă, mă epuizează, mai mult decât încălzirea globală, decât perspectiva terminării rezervelor de petrol, decât nesfârşitul război din Afganistan, decât genocidul din Ruanda sau din orice parte a lumii, etc, etc.

Dacă tot am decis să nu mă mai sinucid, voi încerca să cer azil politic în Serbia, acolo unde plec mâine. Nu ştiu dacă voi avea succes, dar măcar voi încerca. Mai rău ca în România nu poate fi. Mă întrebam uneori, ce s-ar fi întâmplat cu România dacă noi am fi trecut prin ceea ce au trecut sârbii? Nici nu vreau să-mi închipui.

M-am săturat de minciună, de ipocrizie, de impostură, de falsitate, de nesimţire, de tot şi de toate. Vreau o lume mai bună. Mi-aş dori-o aici, în România. Ţara în care niciodată nu se întâmplă nimic bun. Doar violuri, accidente mortale, crime, jafuri. O ţară unde stadioanele sunt închise doar pentru liniştea patronilor şi acţionarilor, unde navighează fără probleme ştirile false, minciunile pe post de adevăruri, pseudovedetele pe post de staruri, etc, etc.

Îmi e dor de fetele mele, de amintirile mele, de prieteniile mele eşuate, de mama, de tata, de Valeriu, de toţi care nu mai sunt, dar care stau acolo, sus, aşa se spune, şi se uită la mine cu milă. Cu o milă decentă, pentru că ştiu că tot ceea ce fac aici, pe pământ, fac doar din dragoste.

Sunt catalogat uneori drept inadaptabil, egoist, pisălog, tipicar, nostalgic, perfecţionist. Etichete puse de oameni care nu mă cunosc. Şi care nici nu vor să mă cunoască cu adevărat.

Aş vrea să cer azil politic în Serbia, dar nu ştiu dacă sunt apt pentru o asemenea onoare.

Anunțuri

Responses

  1. Hmmmm…n-aveti voie sa va resemnati! Eu cel putin asta incerc sa fac…zilnic.

    In alta ordine de idei, se mai intampla si lucruri bine. Aseara de exemplu am fost la un concert simfonic al Filarmonicii din Ploiesti si am avut placuta surpriza ca sala de la Sindicate sa fie fie aproape plina (circa 400 de spectatori) in conditiile in care un bilet costa 16 lei! Cred ca am stat la cea mai placuta coada de bilete din viata mea. In public am vazut multi tineri, batraini deopotriva, nemti, englezi si…familia Doroftei! In timp ce pe scena a cantat la pian o domnisoara de numai 12 ani din Ploiesti cu nenumarate prezente si premii la concurile internationale! Si totul s-a intamplat sub bagheta dirijorului I. Ionescu Galati care face naveta de la Brasov pentru a fi prezent in sala!
    In concluzie….se mai intampla si lucruri frumoase! Trebuie doar sa avem ochi si rabdare sa le vedem. Daca si Petrolul castiga maine nu-mi mai trebuie nimic cel putin weekend-ul asta!

    Drum bun in Serbija (parca asa se scrie…) si lasati prostiile cu azilul politic… 🙂

  2. bravo prietene Prahova24hours, tin sa iti multumesc pentru deschidere! mi-ai facut o surpriza de zile mari, sincer! te public asa cum ai scris aici, pt. noi e foarte important!

  3. Prahova24hours este prototipul ploiesteanului visat de mine. Cultivat, patriot si cu mult, foarte mult bun simt. Ar merita sa-i scriu numele adevarat. Dar nu am acordul lui. Cat despre suicid, Adi draga, mai avem mult de facut umbra acestei tari. Una care nu este deloc de vina ca este populata de astfel de ipochimeni! Cat despre Srbja – parca asa scriau ultrasii Petrolului, cand erau alaturi de omologii din tara vecina, in cauza „Kosovo” -, iti doresc o excursie placuta. asta, evident, pentru ca am aflat ca actualul jucator al lui Sttutgart, Kuzmanovic, fost coleg cu Mutu, i-a si invitat pe cei doi ex-coechipieri la chef, sambata seara. Pentru a sarbatori calificarea Serbiei, de pe locul I, la Cupa Mondiala din Africa de Sud! Si stiu sarbii astia se se distreze! Dar si noi… stiam! Asa ca ramai pe loc!

  4. DE CE ?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: