Publicat de: adidobre | August 6, 2009

Camelia Potec: „Mă gândesc să revin în 2010”

Într-un interviu acordat evz.ro, fosta campioană olimpică explică de ce ar dori să renunţe la retragerea din nataţie.

Adi Dobre
„Mă retrag. A fost ultima competiţie la care am participat”, spunea Camelia Potec în august anul trecut, la Beijing. Pentru opt sutimi, Camelia ratase „bronzul” olimpic. Şi-a luat o lungă vacanţă, la finalul căreia s-a decis să înoate şi la mondialele de la Roma, din acest an.

„Doar la Roma”, a spus ea. A plecat în Franţa. „Aveam nevoie de un antrenor dur, de unul dintre cei mai duri din lume”, avea să ne mărturisească ulterior marea campioană. Din când în când, Camelia mai dădea o fugă acasă, la Brăila, dar şi la Bucureşti, unde se antrena la „23 August”, printre copiii care se uitau cu admiraţie la ea.

De la Roma s-a întors cu o medalie, „bronz” la 1.500 de metri liber, o probă la care Potec, 27 de ani, nu mai înotase niciodată. Oficial, Camelia Potec s-a retras. Îi stăruie însă în minte timpii buni scoşi în capitala Italiei. Camelia s-a întors în ţară. „Plec în vacanţă. Una lungă, lungă de tot. Am multe probleme de rezolvat. Nu ştiu dacă voi reveni. Sau poate voi reveni. Cu o condiţie”, a declarat, în exclusivitate pentru evz.ro, Camelia Potec.

evz.ro: Camelia, cum a fost la Roma?
Camelia Potec:
Cald! În primul rând cald. Ca rezultate, ce să spun? Eu sunt mulţumită. A fost undeva la graniţa între bine şi rău. Adică nici bine, nici rău! E clar, însă, că puteam mai mult. Nu s-a putut însă. Nu că s-ar fi împotrivit cineva sau ceva, ci, pur şi simplu, aşa a fost să fie. Nu vreau să-l mânii pe bunul Dumnezeu. O medalie de bronz la Campionatele Mondiale rămâne totuşi un rezultat bun. La Olimpiada de la Atena am fost mulţumită de performanţe, dar nu de timpi. La Roma a fost invers. Am scos timpi buni, am înotat bine. Puţină lume vede însă progresul pe care l-am făcut.

Care a fost obiectivul tău pentru Roma?
Înainte de a pleca mi-am propus să mă calific în toate cele trei probe în care voi concura. Plus o medalie. La Roma a fost puţin mai dificil şi din cauza modului de calificare în finală. Practic, din serii mergeai direct în finală. Trebuia să fii foarte bine pregătit pentru un astfel de examen. Din 40-50 de sportivi, din serii, rămâneau doar opt. Aşa se explică şi faptul că deţinători de recorduri mondiale, sportivi cu şanse la medalii n-au prins anumite finale.

„Am multe probleme de rezolvat în viaţa mea”

Ce înseamnă acest „bronz”?
Mă bucur că am început să simt din nou podiumul. Să mă obişnuiesc cu marile performanţe. Anul trecut la europene am luat trei medalii. Dar până atunci, de la Olimpiada de la Atena, din 2004, nu mai cucerisem vreo medalie la nicio competiţie importantă. Mă refer aici la mondiale şi la olimpiadă. Repet, am înotat bine, am făcut progrese.

Cum a fost la 1.500 de metri?
Nu cunoşteam această probă. La Roma a fost a doua sau a treia oară când am înotat pe această distanţă. E important să cunoşti proba pentru a ştii cum să-ţi dozezi efortul, să ştii cum să abordezi o cursă atât de lungă. E un pic mai greu decât în alte probe.

Ai spus că te retragi. Ce vei face?
Plec în vacanţă. Una lungă, lungă de tot, pe termen nelimitat. Cu maşina, nu vreau să mai aud de avioane. Sincer, am multe probleme de rezolvat în viaţa mea, iar pentru asta îmi trebuie o vacanţă lungă. Trebuie să mai am grijă şi de mine, de viaţa mea. Şi mă voi gândi şi la înot!

„Vom asista la mari schimbări”

Ce te-ar face să revii?
Nu ştiu dacă voi reveni. Sau poate voi reveni. Asta şi pentru că mă simt foarte bine. Cu o condiţie, însă.

Ce condiţie?
Mă motivează nişte zvonuri conform cărora vor fi interzise acele combinezoane de neopren la care recurg foarte mulţi sportivi. Această decizie m-ar avantaja şi ar fi o condiţie pentru a reveni asupra deciziei de a nu mai concura. Se pare că de la 1 ianuarie 2010 vor fi scoase.

Explică, pentru cei care sunt mai puţini familiarizaţi, ce e cu aceste combinezoane de neopren.
Combinezoanele de neopren avantajează în general sportivele mai solide, mai plinuţe. Nu e cazul meu! Apasă pe bazin, ridică picioarele la suprafaţă. Asta pe scurt. Dacă se va reveni la materialele clasice, din material textil, vom asista la mari schimbări. Vor fi surprize. Sunt curioasă cum se va vorbi despre recordurile mondiale şi despre performanţele obţinute în combinezoanele de neopren.

„Nu sunt datoare nimănui”

Cât vei sta departe de bazin?
Să vă spun ceva. Nu mă presează nimeni să mă reapuc de înot. Nu îmi spune nimeni să mă ţin de înot. Nu sunt datoare nimănui. E sută la sută decizia mea dacă voi reveni sau nu. Antrenorul meu, Phillipe Lucas, ştie că m-am retras, că Roma a fost ultima mea competiţie. El speră totuşi să mă răzgândesc, dar nu îmi va spune vreodată ceva în acest sens. E doar decizia mea, pentru că, vă mărturisesc, nu e deloc uşor la antrenamente.

De ce ai plecat să te antrenezi în Franţa?
Am plecat pentru a mă pregăti cu un antrenor dur. Cu unul dintre cei mai duri antrenori din lume. Am ales să plec în Franţa pentru că am găsit acest om, dar şi pentru condiţiile de acolo.

În România , la fostul „23 August”, te antrenai printre copii.
Eu ştiu cel mai bine ce se întâmplă în România cu bazinele de înot. Dacă voi reveni asupra deciziei de a mă retrage, mă voi antrena şi în România. Vreau să văd ce se întâmplă cu bazinul de la Izvorani, care, după inaugurare, a fost închis. La „23 August” nu mă mai pot antrena, iar altele nu există. Ştiţi câte bazine olimpice am numărat doar în sudul Franţei? 25 de bazine doar pe coastă! În oraşele de pe litoralul francez.

„Am copilărit în bazinul de înot”

Cine ţi-a plătit antrenamentele din Franţa?
O parte din cheltuieli le-a susţinut Steaua, clubul meu, Comitetul Olimpic Român, federaţia. Am avut însă şi multe gratuităţi. O oră de antrenament, un culoar, costa în Franţa între 15 şi 20 de euro. Eu aveam nevoie de cel puţin şase ore pe zi. Erau bazine unde nu plăteam, eram oaspeţi. Cei de acolo se foloseau de imaginea noastră. Aveam spectatori la antrenamente! Venea lumea să vadă cum ne antrenăm, ce metode de pregătire folosim.

Ai făcut „roşu în gât” când erai mică?
Am făcut. (Râde) Am avut mari probleme. Până la 10-11 ani făceam foarte des ceea ce numim „roşu în gât”. Nu mai ştiau ce să-mi facă. Toată lumea dădea vina pe amigdale, aşa că nu mi-au dat viza medicală până nu le-am scos. Ca să se constate ulterior că nu ele erau de vină sută la sută! De atunci am probleme. Am mai făcut şi trei operaţii de polipi. Sunt mai mereu răguşită. Am, în plus, o sensibilitate la plămâni, care creşte în cazul unei răceli puternice. Sunt moartă după îngheţată, dar n-am voie să mănânc în perioada de pregătire. Nu e uşor să fii sportiv de performanţă.

La Brăila te mai duci?
Mă duc. Doar acolo e casa mea. E oraşul meu natal. Acolo am copilărit, în bazinul de înot. Cum şcoala era peste drum de bazin, acolo îmi petreceam tot timpul. Nu eram la şcoală, eram la bazin, şi invers!

COPIII CAMELIEI

De câţiva ani, ajutată de câţiva foşti campioni ai nataţiei româneşti, Camelia Potec a pus bazele unei mici grupări, pe care brăileanca a numit-o Pot Style. Activitatea micuţului club „patronat” de campioana olimpică de la Atena se desfăşoară la fostul „23 August”. Zeci de copii vin zilnic şi desluşesc aici tainele înotului, mulţi dintre ei visând să-i calce pe urme brăilencei. Unii renunţă, alţii merg mai departe, chiar dacă, uneori, mai fac „roşu în gât”, aşa cum făcea şi Camelia. „Toţi sunt copii buni. Unii au calităţi extraordinare, dar nu îi poţ obliga să facă performanţă. Trebuie doar să-i laşi să aleagă. Şi poate, peste ceva timp, vom avea o nouă Camelia Potec”, ne-a mărturisit Valentin Radu, fost campion naţional, profesor la Pot Style.

Interviu apărut în ediţia Online a cotidianului Evenimentul zilei, joi, 6 august 2009. O versiune, puţin mai restrânsă, a apărut şi în ediţia print.

PS: Am vrut neapărat să postez pe blog acest interviu. Din respect pentru adevăraţii campioni.

Anunțuri

Responses

  1. Si bine ai facut ca ai publicat, eu unul care nu prea citesc evz.ro am aflat lucruri interesante.
    Sper ca Camelia sa nu se lase si sa ne faca bucurosi si cu o medalie la mondiale.

  2. hai camelia ,sunt si eu o inotatoare la fel ca tine si vreau sa-ti calc pe urme ,vreau sa fii idolul meu

  3. foarte frumos articolul ,felicitari Adi Dobre


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: