Piţurcă. Tipic românesc…

Citesc şi mă minunez. Privesc şi nu-mi vine să cred. Oamenii care timp de două mandate l-au pupat în fund pe Victor Piţurcă îi vor acum capul! „Zboară de pe această planetă”, „Mulţumim, dar ajunge” (Oricum mai bun decât „Du-te învârtindu-te” din 1999!) sunt titlurile de primă pagină ale senzaţionalelor noastre ziare de sport. Şi mă opresc doar la aceste titluri.

În cel mai pur stil mioritic, poporul român îi cere demisia lui Piţurcă. Mai puţin oamenii de fotbal. Aţi observat în ce tăcere suspectă s-au cufundat toţi, mai puţin Meme Stoica şi Ionel Ganea (pe ăştia chiar nu-i înţeleg de ce dau în Piţurcă). Nici un antrenor n-a sărit, OFICIAL, la gâtul selecţionerului. Tipic românesc! Aş fi vrut să înregistrez şi să public toate convorbirile NEOFICIALE avute cu oamenii de fotbal de sâmbătă încoace. Aţi fi avut, chiar dacă până la urmă nu mai e nici un secret, adevărata faţă a românului. Nu doar al celui implicat în fotbal. Duplicitar, fals, românul sapă din umbră. La adăpostul anonimatului e cel mai curajos. Şi, de asemenea, în discuţiile NEOFICIALE.

Tipic românesc, nimeni nu se gândeşte la un înlocuitor al lui Piţurcă. Cauzele sunt multiple. „Întâi să-l omorâm pe ăsta şi după aia vedem ce facem”, gândeşte românul. Aşa a făcut din cele mai vechi timpuri până azi. Inclusiv cu Ceauşescu.

„Dezvăluirile” cu privire la „discuţiile secrete”, la „culisele” trativelor dintre şefii FRF şi nu ştiu care candidat la postul de selecţioner, sînt doar pure invenţii. Imaginaţia bogată a unor jurnalişti obligaţi de şefi să umple cumva paginile ziarelor. Nu se întâmplă nimic. Deocamdată.

De câteva minute a apărut o ştire potrivit căreia Mutu e accidentat şi că a plecat deja din cantonamentul naţionalei de la Klangenfurt. Pe bietul Piţurcă ori l-a părăsit de tot „bulanul” său proverbial, ori îi arde de glume de 1 aprilie.