Publicat de: adidobre | Martie 16, 2009

Debusolat

Am ramas placut surprins sa constat ca in ultima vreme, desi am scris rusinos de putin pe blog, multa lumea mi-a trecut pragul. In virful picioarelor! Si la fel a plecat. Nu m-a mai injurat nimeni. Nici macar, asa, de fun! Recunosc ca, in ultima vreme, am fost suparat, ocupat, stresat, debusolat, haituit, nervos, enervant. Toate la un loc. Ce e prea mult? Din moment ce le pot duce pe toate, nu cred. Am vrut sa scriu despre transferul lui Radoi, despre asa zisa criza financiara, despre cum poate un fotbalist sa fie in ofsaid atunci cind primeste mingea din aut (de la un coechipier, bine-nteles), am vrut sa scriu despre framintarile mele, despre drama pe care fiecare dintre noi o traieste la un moment dat atit de puternic incit iti dai seama de adevaratele limite ale fiintei tale, am mai vrut sa scriu despre frustrarile mele ca om, ca jurnalist, ca tata, ca sot, ca … coleg, ca vecin, ca cetatean, ca locuitor al acestei tari si al acestei planete. Am vrut sa mai scriu despre Celtic, despre FC Porto, despre adevaratele motive pentru care Sporting a luat 13 goluri in 180 de minute de la Bayern, despre prietenul meu Vlad Ivanov, despre Cristi, care acum hoinareste prin Germania, despre prietenii mei uitati, despre fratii mei neconsolati, despre Petrolul, marea mea dragoste, sa va mai povestesc despre fetele mele care de doua luni merg la inot si pe care le visez deja campioane olimpice la natatie, sa va impui capul cu privire la ultimele carti citite in drum spre serviciu, despre noptile nesfirsite petrecute in fata calculatorului nestiind ce sa scriu mai intii pe blog intr-un blocaj psihic timpt, egoist si vecin cu nebunia. „N-am avut timp”, suna frumos scuza. E cel mai timpit si egoist alibi in relatia cu ceilalti. Avem timp, n-avem insa chef. N-avem chef de nimeni si de nimic pentru ca alergam ca nebunii dupa o glorie de mult apusa si dupa niste nenorociti de bani fara care, din pacate, nu ne-am descurca. Uitam insa ca suntem oameni, ca avem nevoie de priteni, de frati, ca timpul trece pe linga noi fara nici o sansa de a se mai intoarce vreodata. Si uite asa imbatrinim urit, departe de idealurile pe care le visam odata, departe de frati, de prieteni, de tot ceea ce e frumos pe lumea asta.

Anunțuri

Responses

  1. Mi-ati facut un cadou frumos de 16 martie , scriind asa de sincer , asa de simplu ! Chiar as vrea sa citesc despre adevaratele motive ale infrangerii leilor in fata bavarezilor.
    Ultimele randuri le-am citit de 3 ori datorita frumusetii lor si cred cu tarie ca adevar mai crud ca acesta nu exista , cel putin pentru mine.
    Poate iti faci timp si scrii mai des. E nevoie de formatori de opinie cu coloana vertebrala!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: