Publicat de: adidobre | Aprilie 22, 2008

Vremea si vremurile

Astazi i-am injurat pe toti cei care „prezinta” vremea in jurnalele noastre de stiri, in ziare si reviste. Pe Busu, pe Simona Senzual, daca o mai prezenta, pe Cosmina Pasarin, nici ea nu stiu daca se mai ocupa de starea vremii, pe toti. Nici macar Romica Jurca si Ortansa Jude nu au scapat de gura mea spurcata. Convins de „specialisti” ca ploile vor veni in Sudul tarii abia in aceasta noapte, am plecat la serviciu in noii mei pantofi din piele intoarsa, facuti cadou de sotie. Mindru nevoie mare, am imbracat si blugii aia de fite, care ating asfaltul. Un tricou si o jacheta au completat tinuta. Asa m-a prins ploaia aia mare care a maturat Bucurestiul marti dupa-amiaza. Pentru a doua oara intr-o saptamina, insa, ploaia neprognozata de „specialisti” mi-a oferit prilejul sa admir spectacolul grotesc al strazilor blocate la ore de virf in frumoasa noastra capitala. Mii de automobile, tot atitea mii de soferi, multi dintre ei isterici, injuraturi de mama, blesteme, claxoane, iata ingredientele unui spectacol unic. „Ce te miri frate, asa ca prostu’?”, imi zice un amic. „Pai asa e mereu, nu doar azi. Parca traiesti pe alta lume”. Brusc imi amintesc faptul ca in general, ajung noaptea acasa. E obositor, e frustrant, dar mai putin stresant. Imi iau o carte pe metrou si citesc. Uneori renunt la lectura si imi studiez coechipierii din mijloacele de transport in comun. Alteori ma indragostesc. Mai ales pe magistrala Pipera-IMGB. Pe ailalta, Repulblica-Dristor 2, e mai greu. Mi s-a intimplat ca intr-o zi, cred ca intr-o vara, sa ma indragostesc de trei ori pe drumul de acasa spre serviciu si de tot atitea ori la intoarcere. Asta e recordul meu personal. Astazi, in timp ce imi priveam pantofii cei noi plini cu apa, ma felicitam, pentru a nu stiu cita oara ca sunt un om normal, ca nu sunt dependent de masina, de fitze, de „prieteni”. Si am realizat din nou ca starea de sanatatea a acestei populatii pestrite din Capitala este grava. Atit de grava incit ar trebui inventat un al diagnostic. Suntem in Postul Pastelui, dar pacatuim mai tare ca niciodata. Cu vorba, cu fapta, in timp ce ne umflam cu fasole, cu ciorba de stevie si facem matanii prin biserici, dindu-ne credinciosi.

Anunțuri

Responses

  1. un alt diagnostic decat cancer in faza finala nu vad mai grav.din pacate nu stiu ce viitor am eu sau poate fetitele tale. si stii ce e mai grav Adi? ca nimeni dintre cei care ar trebuii sa realizeze unde suntem nu misca un gand spre a indrepta lucrurile.

  2. mare dreptate ai !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: