Publicat de: adidobre | Aprilie 10, 2008

Inca traim. Inca…

Am coborit in aceasta seara la Piata Iancului. Asta pentru ca statia Obor, unde aveam treaba, este inchisa de citeva saptamini. Ca de obicei, asteptam sa ies la suprafata pentru a scapa de mitocaniile din subteran: degete in nas, manele la telefonul mobil si povesti cu proaste (apropos de proaste, la final va povestesc una). Sa nu inteleaga cineva ca la suprafata Bucurestiul arata altfel. Din contra. Mai mizerabil, dar macar schimbi peisajul. Pe scara rulanta care te scoate din statie, un batrin, cel mai probabil de undeva de la tara, incerca sa desluseasca secretul treptelor miscatoare. Se uita, se uita, dar nu are curajul sa o porneasca in sus. Linga el, o papornita obosita astepta sa fie luata de toartele scorojite. De linga mine tisneste un tinar: trening negru, „adidasi” din „Europa”, rucsac in spate si cercel in ureche. Se indreapta spre batrin si il inhata de brat. „Hai tataie”, il indeamna tinara generatie pe mos. Zic: „Sa vezi ca asta ii fura geanta si-o taie”. Dar „Cercel in ureche” tine sa ma cotrazica. Il ajuta pe om sa urce si sa iasa viu si navatamat. „Tataie, ai grija”, ii striga, smechereste, pustiul, dupa care pleaca. Am vrut sa-l urmaresc, sa-l opresc si sa-l felicit. Sa-i spun ceva, de genul: „fratioare, esti tare. M-ai impresionat. Voi tinara generatie nu sunteti chiar de cacat”. Am renuntat. Poate credea ca il iau la misto si ma pocnea. Nu e impresionant ce v-am povestit? Eu zic ca da. Hai ca v-am plictisit. Ma duc sa revad, dupa vreo 19 ani, fimul „Declaratie de dragoste”, al lui Nicolae Corjos. Ala cu Teodora Mares si Adrian Paduraru. L-am cumparat azi, de la chiosc. De fapt nu vreau sa revad filmul, ci adolescenta noastra, a celor care am trait acele vremuri urite, dar in care bunul simt era virtute si nu defect, ca in ziua de azi.

PS: Am promis ca va spun o poveste cu proaste. Tot la metrou, petrecuta acum citeva luni. Trei liceence se dadeau in spectacol pe ruta IMGB-Pipera, considerata „first class” fata de, sa zicem, Republica-Dristor 2 . „Auzi fa…” si „Ce faci fa?” Erau expresiile preferate ale fetelor, pe care le-am auzit de vreo 55.000 de ori in decursul citorva statii. Una dintre tinere se plinge, la un moment dat, ca o doare capul. Alta, vrind sa faca o gluma, ii spune: „Auzi fa, hai sa mergem la incubator sa-ti gasim un cap de porc sau de vaca, la schimb”, dupa care ride ca o isterica. A treia, dupa vreo citeva zeci de secunde, in care era clar ca incearca sa isi puna in ordine gindurile, spune: „Ce proasta esti fa! Nu e bine incubator. Ala e altceva. Nu stiu ce, dar, sigur, e altceva”. „Da’ cum se zice fa?”, vine intrebarea fireasca. „Sa mor io fa daca mai imi aduc aminte. Mi-a zis tata odata. Dar incubator nu e sigur”.

Titlul e valabil si pentru povestea asta. Inca traim. Inca… Ai auzit fa?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: