Elicopterul lui Celtic si avionul lui gigi

Celtic a reusit sa cucereasca cel de-al treilea titlu consecutiv in Scotia. Titlul cu numarul 42 din istorie. Mai are insa pina la cele 51 de titluri detinute de rivala de moarte, Rangers. Marturisesc ca m-am temut pentru Celtic. Asta pentru ca, nu mai e nici un secret, ii iubesc pe catolicii de pe Celtic Park. Am fost convins la un moment dat ca baietii lui nea Gordon Strachan vor pierde campionatul. Am si spus-o la Sport1. Dar daca ar fi pierdut, ar fi facut-o pe mina lor. Prea si-o dadusera singuri la gioale. Mina lor aia altruista, care le-a imbogatit zestrea de puncte amaritilor de Kilmarnock sau sovieticilor de la Hearts, i-a adus pe fani la exasperare. Punctele cedate, evident fara voie, fratilor de cruce de la Hibernian nu se pun. A fost asa, un tirg, ca intre emigrantii irlandezi. Miercuri seara, pe cerul Scotiei, intre Dundee si Aberdeen, acolo unde jucau Celtic si Rangers, a patrulat un elicopter. Avea la bord trofeul destinat viitoarei campioane! Spre final, cind zarurile fusesera aruncate, elicopterul a plecat spre Dundee. A ajuns aproape de finalul meciului. La timp. In Romania, in ultima etapa a sezonului, un var al elicopterului, un avion, a facut drumul de la Bucuresti la Cluj. Nu pentru a duce tricourile de campioni baietilor lui Ioan Andone, ci pentru a-l transporta pe Tea Sponte, omul de incredere al lui gigi, cu de acum celebra valiza cu aproape doua milioane de euroi. Tricourile de campioni erau in Ghencea. mitica dragomir fusese instiintat ca planul nu poate da gres. Dar uite ca a dat! D’aia clujenii au primit tricourile abia la patru zile dupa triumf. Mult mai inspirati au fost niste baieti care si-au facut reclama oferindu-le clujenilor, chiar dupa victoria in fata lui “U”, niste tinichele pe post de inele de campioni. Un rind fusese trimis insa si in Ghencea, in caz ca Steaua ar fi iesit campioana. Ce baieti!

 

Celtic - Hibernian

Duminica, 11 mai 2008, tot cu drag, va astept, in direct pe Sport 1, de la ora 14.30. Scottish Premier se apropie de final.

 

Rangers - Dundee United

Astazi, 10 mai 2008, de la ora 14.30! Va astept cu drag pe Sport1.

 

Motherwell - Celtic

Va astept astazi, 3 mai (de la ora 14.30), pe Sport 1, la un meci al catolicilor de la Celtic. In deplasare cu Motherwell. Va fi frumos! Va garantez! Cind dracului a fost vreun meci al lui Celtic urit?

 

Hristos a-nviat

Am vrut sa nu scriu astazi, de Paste, dar iata ca o fac. De fapt nici nu scriu astazi. Scriu miine. E trecut de ora 12. As vrea sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot. Toti ar trebui sa-i multumim. Chiar si unul dintre colegii mei de la Sport 1, care nu crede in Dumnezeu dintr-un motiv simplu: cica Dumnezeu e extraterestru, iar el nu crede in extraterestrii… Chestie de noanta!!! Sa-i multumim deci Domnului, in primul rind pentru ca existam si ca putem sa ne bucuram de cele lumesti. E al 11-lea Paste fara mama. E al saselea fara tata. Teoretic, n-as avea motive de bucurie. Cei care au pierdut pe cineva drag inteleg cel mai bine cit de greu ne este noua, celor ramasi, “sa sarbatorim”. Fara ei… Astazi, adica, ieri, m-am imbracat frumos, absolut tot ce am imbracat a fost nou (!). Am mers mai intii la Sport 1, unde am comentat unul dintre cele mai frumoase meciuri vazute in ultimii ani: Celtic - Rangers (3-2). O nebunie! Apoi am fost la biserica, iar mai tirziu am vazut un film despre William Wallace, cel mai al dracului dintre scotienii nascuti vreodata. Si am realizat din nou, de ce nu voi putea tine niciodata cu adevarat cu protestantii de la Glasgow Rangers sau cu vreo echipa englezeasca de fotbal.

 

Pastele ortodox, catolicii si protestantii

Simbata dimineata imi voi urca la tren fetele si le voi trimite la soacra-mea, la Miercurea Ciuc. Sa mai petreaca o data Pastele. Ca asa-i la noi, avem de doua ori Paste. Cel putin anul acesta. Bine ca macar Craciunul e la comun! Nu Andrei Craciun! Asa ca m-am hotarit. Anul asta fac Pastele ortodox singur. De fapt nu singur, ci cu niste baieti. Unii sunt catolici, altii protestanti, mai sunt si citiva iehovisti si vreo doi mormoni. Va spun sincer ca nu am putut sa-i refuz pe baietii astia care si-au gasit sa ma invite la o miutza chiar duminica la prinz. Degeaba le-am spus ca sunt batrin, ca am avut citeva fracturi. Mi-au zis: “Auzi, nene. Macar sa ne comentezi, poti? Asa cum te-oi pricepe”. Ce era sa zic? Am aprobat pozitiv! Asa ca, oameni buni, duminica de la 14.30, in direct la Sport 1, va invit la cea a mai a drakului miutza din cite exista: Celtic vs. Rangers, catolicii vs. protestantii. M-au mai rugat si acum vreo saptamina. E a patra oara in acest sezon si a opta oara in ultimii doi ani cind am onoarea sa comentez asa ceva. Nu cred ca e ceva mai frumos. Poate doar meciul ala pe care l-am vazut in toamna lui 1999 pe “Maracana” din Beograd: Iugoslavia vs. Croatia. Cu Milosevici, cu Arkan, Dumnezeu sa-i odihneasca, si cu Bregovici la doi pasi de noi. Cu lacrimogene, cu politie. Eeeeee. Asta e drogul suprem. Uite d’aia, va jur, n-as lucra niciodata la Economic! Chit ca nu sunt cu fetele mele de Pastele ortodox.

 

Porto si Revolutia Garoafelor

Din cele 23 de titluri pe care le are in palmares, FC Porto a cucerit doar cinci in primii 85 de ani de existenta. A fost nevoie de “Revolutia Garoafelor” din 1974, care a indepartat regimul dictatorial ce sugruma nu doar Portugalia, ci si fotbalul lusitan, pentru ca “dragonii” sa poata respira in voie. Hazardul facuse ca cei care s-au perindat sub acelasi regim la conducerea Portugaliei sa fie fani ai Benficai! Pentru Porto, deceniile de umilinta s-au transformat intr-o forta motoare incredibila, care a metamorfozat clubul peste noapte. Ura, strinsa picatura cu picatura in anii dictaturii, a capatat valente de elixir. “Dragonii” au luat doua Cupe ale Campionilor Europeni, o Supercupa a Europei, doua Cupe Intercontinentale si o Cupa UEFA in doar 17 ani, intre 1987 si 2004. Au depasit cu mult palmaresul Benficai, ajunsa parca de blestemele celor care au iubit si iubesc Porto. Peste tot si peste toate, la Porto domneste un om care este considerat Mesia acestui club (scuzati blasfemia!). Se numeste Jorge Nuno de Lima Pinto da Costa. Este presedintele si patronul spiritual al “dragonilor”. Dovedit ca a dat bani si prostituate arbitrilor pentru binele clubului (este inca cercetat pentru asta), Pinto da Costa nu a fost vazut insa niciodata pe “Da Luz” dind din aripi la meciurile “vulturilor” doar pentru ca interesul lui Porto o cerea. I-a umilit pe rivalii de la Benfica ori de cite ori a avut ocazia. Ca o ironie a sortii, unul dintre cei mai iubiti jucatori din istoria Benficai, actualul capitan Nuno Gomes, si-a luat porecla de “Gomes” din dragoste fata de Fernando Gomes, marele atacant al “dragonilor” din anii ‘80! Pinto da Costa e cel care a avut incredere in antrenori precum Jose Maria Pedroto, Artur Jorge, Jose Mourinho sau acest batrinel, de azi, Jesualdo Ferreira. Acesta este FC Porto. Pentru cei care nu stiau.

Hai ca v-am plictisit! Era sa uit. Stiati ca FC Porto a avut, in sezonul 1969-1970, un antrenor roman? Elek Schwartz, un evreu din Recas, plecat inainte de al doilea razboi mondial in Occident si care a trecut inclusiv pe la Benfica! Cu “vulturii” a si jucat o finala de Cupa Campionilor Europeni, pierduta, 0-1, pe “San Siro”, in fata lui Inter Milano, pregatita in acele vremuri de HH, Helenio Herrera. Povesti? Nu sunt povesti. E fotbal adevarat.

 

FC Porto - Benfica Lisabona

Si daca vreti sa mai vedeti un meci de povestit nepotilor, va invit sa-mi fiti alaturi din nou pe Sport 1, duminica seara, 20 aprilie, de la ora 22.30. Pe “Estádio do Dragão” va fi mare bal mare! Porto, campioana Portugaliei, isi prezinta colectia de primavara-vara in fata unor vulturi jumuliti, Benfica pregatindu-se sa incheie in genunchi unul dintre cele mai agitate si mai proaste sezoane din istorie.

 

Celtic - Rangers

Va astept joi seara, de la ora 20.15, pe Sport 1, la un meci cum nu e altul in lume: Celtic Glasgow - Glasgow Rangers. Este meciul cu numarul 378 din istoria intilnirilor directe dintre catolici si protestanti. Un duel inceput pe 6 septembrie 1890, cu o victorie a lui Celtic, scor 1-0. Credeti-ma, nu trebuie pierdut!