Tinerete fara batrinete…

V-am spus zilele trecute ca nu se va intimpla nimic in cazul valiza. Traim, vorba vecinului Mircea Badea,in Romania. Cei care ar fi putut interveni stau cuminti. Au alte interese. L-am vazut asta-seara pe Mircea Sandu zimbind, la tv. Mai sigur pe el ca niciodata. La fel era insa si Ceausescu la al XIV-lea congres al PCR si n-a mai trait mult. Acum e insa altceva. Pe baiatul ala din Scornicesti l-a dat jos trenul istoriei, un expres care nu avea programata statie la Gara de Nord. L-a luat din mers, de n-a mai ramas nimic din el, saracu’. Acum e altceva. Sunt interese in primul rind. Iar interesele unesc cele mai ciudate si mai diferite firi. Asa ca nu ne mai ramine decit sa ne impacam cu gindul ca nu exista tinerete fara batrinete si viata fara de moarte. Nu exista de cumparat, am vrut sa zic.

 

La curtea mincinosului

Am crezut că gigi becali nu mai interesează pe nimeni şi am sperat din tot sufletul în marginalizarea mitocanului. Mai plictisitor şi mai penibil ca niciodată, cel mai mediatizat personaj din istoria României reuşeşte totuşi să se facă remarcat. Inventează ceva, orice, iar băieţii angajaţi cu contract de colaborare la stâna din Pipera îşi trimit instantaneu subalternii să-i sufle-n … pânze ciobanului. Chestia cu Totti la Steaua poate cadida liniştită în top ten-ul celor mai reuşite mârlănii servite presei de tristul personaj. Peste aia cu Goian nu ştiu unde, pe nu ştiu câte zeci de milioane de euro, când săracul Goe nu era dorit nici de Foresta Suceava, echipa sa de suflet. Dacă o mai exista echipa asta. Nea gigi minte mai des decât respiră şi îmbâcseşte aerul din jurul său cu mirosul pestilenţial al prostiei sale, una incurabilă, inimaginabilă, incomensurabilă, iremediabilă, inconfundabilă, impardonabilă şi, pardon, irefutabilă. Iar minciunile sale sunt servite drept ştiri alături de suferinele celor loviţi de apocalipsa apelor. E trist cum un personaj certat cu cele mai elementare norme de etică e cultivat permanent în conştiinţele românilor. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, nu celui la care se închină ciobanul, că frecventez medii în care personaje precum domnia sa nu sunt cunoscute. Altfel aş fi inebunit cu siguranţă.

 

gigi, Transferurile si Ardelenii

De ani buni, gigi lanseaza “bombe”. Sau arogantze. Nu conteaza ca nici el nu le crede. Important e ca ele, arogantzele, sau bombele”, sunt imediat azvirlite pe agentiile de stiri, seara televiziunile deschid jurnalele cu ele, iar a doua zi tin prima pagina a ziarelor. “Se vinde orice spune gigi”. Asta e explicatia. Pai cum sa nu se vinda, cind bizonul doar asta gaseste pe tarabe. gigi a ajuns sa fac mishto de jurnalisti, ma rog, de baietii aia cu microfoanele si reportofoanele in miini, ca de angajatii sai. Si astia nu se prind. Sau nu vor sa se prinda. Si uite asa, gigi se crede, pe rind, ba Caligula, ba Nero, ba Baiazid Fulgerul, ba Ceausescu, ba nu stiu ce sfint din lumea lui inchipuita, adica un fel de cel mai tare din parcare. Una dintre marile placeri ale lui gigi o reprezinta capitolul transferuri. gigi anunta mereu transferuri. Dintre cele mai fantasmagorice. Ba ca il vinde pe finu’ Mirel pe 15 milioane de euro, ba ca e la un pas de a cumpara nu stiu ce vedeta expirata. Toate astea apar in presa pe post de “exclusivitati”, de “senzational”. In timp ce ardelenii de la CFR, aia, campionii Romaniei (asta e!), chiar se intaresc. Fie vorba intre noi, chiar au nevoie de intariri, pentru ca Shampion Lig nu e nici Divizia A, nici turul preliminar al Cupei UEFA. CFR ar avea nevoie in acest moment, dupa calculele mele, de vreo 7-9 jucatori noi, care sa joace titulari. Daca nu vrea sa se faca de ris in grupe.

 

Plec la Cluj!

Plec la Cluj. Ma duc sa vad cum se bucura provincia pentru un titlu. Sa vad cu ochii mei acest moment istoric pentru Cluj, unul dintre cele mai civilizate orase din Romania. Nici nu vreau sa ma gindesc ca “U” ar fi in stare sa joace pentru Steaua, doar din ura pentru CFR. Abia astept sa-i vad in Gruia pe jurnalistii, stelisti pina duminica seara, convertiti peste noapte la ceferianism. Nici nu vreau sa ma gindesc citi baieti “descurcareti” au pierdut prima de campionat din cauza lui Dinamo, iar acum incearca sa mai recupereze cite ceva. Astept, insa, asa cum v-am promis, ultima etapa.

 

Ce sa fac?

Sa-mi fac mea culpa, pentru ca asa am promis daca Dinamo invinge Steaua? Sa salut faptul ca in Stefan cel Mare s-a jucat pe bune? Sa ma bucur pentru nenorocirea lui gigi? Sa beau un spritz pentru CFR? Ce sa fac? Chiar nu stiu ce sa fac. Sunt prea obosit pentru a radiografia acest final de campionat. Promit insa ca o voi face zilele urmatoare, dupa ultima etapa. Asa e corect.

 

Ce m-as fi bucurat…

Ce m-as fi bucurat daca CFR Cluj nu batea Gloria lui tata Jean. Steaua ar fi luat inca de simbata nenorocitul asta de titlu care a adus Romania in pragul unui razboi civil. Si mergeam la culcare. Dar ce s-ar fi intimplat cu mega, interplanetarul, intergalacticul si onomatopeicul derby Dinamo-Steaua? Ce s-ar fi intimplat cu tonele de dejectii pregatite a fi aruncate in strada de tonomatele lui gigi dupa meciul din Stefan cel Mare, indiferent de rezultatul meciului? E vorba despre munca unor oameni totusi. Daca CFR nu ar fi invins Gloria lui tata Jean, ar fi insemnat ca paranoia care a cuprins tara in ultima saptamina nu a fost decit o mascarada ordinara. O diversiune in care oamenii s-au amestecat de-a valma, doar pentru a spune fiecare, dupa cum l-a taiat capul, doua vorbe despre “marele” derby. Ce tara mica suntem… Toti ne-am transformat in pitici. In niste piticanii capabile de orice si pentru orice. Ce m-as fi bucurat daca CFR nu batea Gloria lui tata Jean…

 

dinamo - steaua

Nu prea scriu pe blog despre ceea ce se intimpla in fotbalul romanesc. Sunt destui specialisti care isi dau cu parerea, asasinindu-ne, incet, dar sigur, scriind la comanda despre un fotbal atins de toate bolile din lume. Baietii o fac la comanda sefilor sau direct la comanda celor implicati in fenomen. Nu mai e nici un secret. Asta iarna, inainte de inceperea returului, stateam de vorba cu coechipierul Octavian Cojocaru, cel care raspunde de Steaua la “Evz” si care e mare fan al “ros-albastrilor”, in ciuda faptului ca-i tavaleste mai abitir decit un dinamovist. Ii spuneam ca Steaua va lua titlul. A spus ca sunt nebun, dar m-a “aprobat pozitiv”, din simpatie pentru Steaua, probabil. Cunosc, imi place sa cred, prea mult fotbalul romanesc ca sa ma insel in anumite privinte. Cunosc, sunt sigur, prea bine pirghiile acestui fotbal de doi lei, a carui imagine, Dumnezeule, a fost vinduta pe bani grei. Pretul incasat de mafia fotbalului romanesc e corect. Imaginea unui fotbal corupt, ipocrit si mizer trebuie vinduta scump. Fraierii trebuie sa plateasca daca vor circ. Fotbalul romanesc e ca o telenovela de prost gust, la care poporul contribuie ridicindu-i “reitingul”. Priviti la spectacolul grotesc care a inceput de zile bune, ca preambul la “eternul derby” Dinamo - Steaua. Imi fac mea culpa daca Dinamo invinge Steaua, dar, credeti-ma, rezultatul e stabilit deja. E ca dupa Yalta. Sau dupa Malta. Spectacolul e in desfasurare insa. Cu jurnalisti atirnind de gardurile “palatului” lui gigi becali. Cu altii luind interviuri in genunchi analfabetilor erijati in actionari la echipa ministerului de interne. Bietii oameni nu incearca decit sa-si faca meseria, convinsi ca e bine ce fac. Se pun intrebari la care orice om normal ar raspunde intorcind spatele, se fac speculatii, se lanseaza bombe, sustinute apoi de editorialele “specialistilor”. E razboiul echipelor infiintate de oamenii care au pingarit istoria acestui popor. E razboiul echipelor care anul trecut au ingropat CFR-ul, “echipa ungurilor”. De ce n-ar mai face-o inca o data?