CFR Cluj

Previzibila infringerea CFR-ului, acasa, cu Roma. Previzibila inca din momentul urmator autogolului marcat de Cadu la Bordeaux. Era clar, campioana Romaniei isi terminase cartusele la Roma, in prima etapa, cind a luat pe nepregatite Europa si a ciuruit-o ca-n filme. Multi spun ca s-ar fi putut mai mult. Eu spun ca e onorabil. Sa nu uitam ca Trombetta, inlocuitorul lui Ando, nu e decit un secund si nimic mai mult, iar jucatorii si-au aratat si ei limitele. Una peste alta, CFR nu s-a facut de ris in Liga asa cum s-a intimplat cu Steaua in ultimii trei ani. De ris s-au facut oficialii din Gruia (de fapt oficialul din Gruia), care s-au intrecut in declaratii dintre cele mai jenante, dincolo de orice granita a optimismului. E greu de spus daca CFR va mai prinde la anul grupele Ligii Campionilor. Valoare are. Trebuie insa sa si poata. Doamne fereste sa vedem Unirea Urziceni sau Dinamo in Liga.

Am cunoscut in ultimii doi ani la Cluj unii dintre cei mai de treaba fotbalisti pe care i-am intilnit in viata mea de ziarist. Nu dau nume, ca sa nu se interpreteze. Se stiu ei! Fotbalisti constienti de valoarea lor, cuminti si respectuosi. Pentru ei m-as bucura sa mai vad CFR-ul inca o data in Liga.

Domnul Muresan

Mai sunt doar vreo trei ore si jumatate pina la marele meci CFR Cluj – Bordeaux. Scriu si imi arunc din cind in cind ochii pe fereastra. Sa vad ce se mai intimpla in cea mai mare intersectie din Europa! “Sapte strazi”, asa au poreclit clujenii raspintia din cartierul Gruia, acolo unde dau buzna intr-o intersectie 7 (sapte) strazi. Pe toate canalele tv se aude vocea lui Iuliu Muresan, presedintele de la CFR. E incredibil cum omul asta mai rezista. Vorbeste peste tot, la toti si la toate. Si se mentine bine. N-am remarcat ca ar fi slabit. Azi am fost la plimbare cu prietenul Didi, care s-a accidentat iarasi. In magazinul de suveniruri al CFR-ului, unii intindeau cabluri. Erau de la Realitatea-Telesport. “Ce faceti?”, i-am intrebat. “Avem live, la doua jumate”, a venit raspunsul. “Cine vine?”, am insistat, curios. “Muresan”, au reactionat prompt baietii si brusc mi-am adus aminte de un banc de pe vremea lui Ceausescu. Ala cu Bula, care se duce sifonat la scoala se justifica linistit: “Mama n-a vrut sa mai bage si fierul de calcat in priza. A zis ca daca si la ala vorbeste Ceausescu, se sinucide”. Asa si cu domnul Muresan, cel care nu refuza nici o aparitie TV, indiferent de ora, de starea sa psihica, fizica, etc, etc. Angajatul lui Paszkany il rivalizeaza deja la acest capitol pe prietenul Gigi Becali, de la Steaua, iar reactiile sunt cam aceleasi. Nu trebuiesc confundate insa echipele cu oamenii din fruntea lor. Acesta este si secretul pentru care voi tine toata viata mea doar cu Petrolul!

“Sunt tari ceferistii astia”

Nu vreau sa ma gindesc ce s-ar fi intimplat daca Steaua ar fi batut Roma pe “Olimpico” si ar fi remizat cu Chelsea in Ghencea. Probabil ca buletinele de stiri ar fi inceput, pentru urmatoarele doua saptamini, cu live-uri de la Pipera, de la circiuma in fata careia Gigi Becali isi face campanie electorala aproape zilnic. Chiar si o infringere cu Bayern, chiar si o remiza cu amaritii de la Fiorentina inseamna insa superperformante atunci cind presa stie sa transforme fierul ruginit in aur. Si, slava Domnului, stie! “Frate, sunt cele mai bune rezultate inregistrate de o echipa romaneasca in Europa de la Revolutie incoace”, mi-a strigat Stancioiu miercuri seara dupa meci. Si omul are dreptate. El, Stancioiu ala de ridea lumea de el. Iar in jurul lui se aflau strainii aia de “mina a doua”, adusi pe bani putini in Romania. Numai ca Galiassi, Cadu, Culio, Dubarbier sau Dani sunt ca mirtoagele alea din poveste care se transforma im armasari de rasa dupa ce halesc o tava de jar. Dupa egalul CFR-ului cu Chelsea, multi si-au bagat unghia-n git. La pauza meciului, un coleg de breasla, stelist de meserie, mi-a zis: “Tati, ce fac astia? Sunt nebuni? E 0-0. pai eu eram obisnuit la pauza, in Ghencea, cu d’alea: 0-2, 0-3, 1-3! Sunt tari, ceferistii astia!”

CFR Cluj

Bătuţi în Giuleşti, ce mai contează cum, ceferiştii clujeni au pus aceeaşi placă pe care ne-au mai dat-o să o ascultăm după meciul din primăvară, din Ghencea. Şi acum, ca şi atunci, sud-americanii din Ardeal i-au luat la ţintă pe adversari, au blestemat delegarea centralului Bogaciu (înainte de meci, însă, linişte) şi şi-au plâns îndelung soarta. Dacă după măcelul din Ghencea, din returul ediţiei trecute, mai aveau o scuză, campionii nu mai merită acum nici cel mai mic gest de compătimire. Calificaţi în Liga Campionilor, toţi de la CFR, cu foarte mici excepţii, se comportă de parcă tocmai ar fi fost furaţi de un arbitru beat şi bătuţi de fanii adversarei la un meci de judeţ. Când “domnul” Tudor, om dedicat bisericii (deci om cu frică de Dumnezeu) te face varză, la ce te-ai fi aşteptat din partea lui Bogaciu? Când ştii foarte bine ce fel de oameni stau la oficiala din Giuleşti şi cât de pătimaşi sunt fanii Rapidului, ce drakului mai cauţi în tribună? Şi după ce ţi-o iei pe cârcă te mai şi plângi? Când nea Edi Stăncioiu o comite, dar Didi n-o bagă în poartă de la 3 metri, ce să însemne oare? “Rapid nu merita să ne bată azi”. Dar a bătut, asta e problema. Iar rezultatul rămâne. Restul e istorie. Şi Liga aia mare bate la uşă. Şi acolo nu mai poţi da vina nici pe arbitru, nici pe fanii adverşi. Poate doar pe fusul orar, pe regimul de hrană din Occident şi pe exploziile solare care i-au blocat pasele lui Trică şi ideile “Fălcosului”.

Paszkany

La aproape o saptamina de la terminarea campionatului, ma suna frate-miu, Edi. Pardon, domnul Edi. Mare pishicher! Venise de afara si asculta la radioul passat-ului sau de 28.000 de euro, pe care nimeni n-ar fi dat atitia bani nici daca ii fura, o discutie aprinsa in care toata lumea, de la realizator la invitati, il injurau de mama focului pe Arpad Paszkany, seful de la CFR, baiatul ala simpatic care a slabit 30 de kile in doua luni si a facut campioana a Romaniei o selectionata sud-americano-portugheza. “Ce s-a intimplat, frate?”, ma intreaba domnul Edi. “Ce sa se intimple?”, il intreb la rindul meu. “Ce-a facut ungurul de Paszkany, ma, a declarat autonomia Ardealului de-l injura astia? E ceva de Steaua. Cica ar cam fi facut ungurul pipi pe performanta Stelei din ‘86. Aia cu Cupa Campionilor”. “Aaaaaaa!”, zic. Ma uit la data si constat ca trecuse, asa cum va spuneam la inceput, aproape o saptamina de la declaratiile lui Paszkany, care, intr-adevar, cam facuse pipi pe cea mai mare performanta a fotbalului romanesc de club, iar romanii, adica “adevaratii romani”, nu puteau uita inca. Cum sa uiti o asemenea “infamie”? Oamenii asteptau probabil inca prima de la nea gigi pentru stoicismul cu care combatea in eter mirsavia sefului de la CFR, dupa ce se epuizasera prin paginile ziarelor de specialitate ramase in pana de subiecte. Ceea ce nu stiau ei era amanuntul ca pe gigi il doare in cot de Steaua aia, fosta campioana a Europei! A doua zi dupa ce CFR a luat titlul, ma aflam la conferinta de presa a invingatorilor. Eram acolo, la vreo doi metri de Paszkany, cind, intr-o discutie mult mai ampla, comenta victoria Stelei la Sevilla. Tin minte ca l-am completat si eu, spunind ca in anii aceia, echipele engleze erau suspendate. Paszkany nu e primul si nici ultimul care pune la indoiala drumul Stelei (ATENTIE, DRUMUL!) spre finala Cupei Campionilor din 1986. O facea insa in calitate de sef al campioanei Romaniei. Iar asta era musai de speculat. Telefoanele corespondetilor de Cluj au inceput sa zbirniie. “Ba, s-a luat Paszkany de Steaua din ‘86!”. “E buna asta”, a fost raspunsul sefilor de la centru, care, mirosind scandalul, au dat alarma: “Ba, ia sunat-ii, ba, pe d’alde M. Majaru, T. Stoica, F. Iovan, G. Balint. Cum, cine sunt, bai handicapatilor? Generatia lu’ peshte prajit ce sunteti. Halal ziaristi”. Tinerii aspiranti se conformeaza, fac rost de numerele de telefon necesare si suna la T. Stoica, la E. Ienei, la F. Iovan, chiar daca nu auzisera in viata lor de numele astea. Dar au sunat, ca doar sunt ziaristi! Nebagati in seama cu anii, saracii campioni de la Sevilla au reactionat imediat. Ieseau din nou in fata. “Domnii ziaristi” ii sunau din nou. Ce conta pentru ce. La Cluj, Paszkany isi ridea in barba. Reusise o diversiune de mare exceptie. Doua saptamini a fost numele sau pe buzele tuturor, in toate ziarele (mai putin Evz), pe toate posturile TV, in toate mediile. Dupa cucerirea titlului, nici un ziar, nici macar de sport, nu a incercat sa creioneze succesul sportiv al CFR-ului. Sa faca o analiza, o chestie din’aia cu cite goluri a marcat trupa Falcosului, macar ceva la modul retrospectiva “Sportul”, cotidianul de dinainte de ‘89. Nimic. “Cazul valiza”, “Bataia incasata de cameramanul jandarmeriei din Cluj”, “Paszkany vs. Steaua ‘86″, “Paszkany vs. Piturca”, astea-au fost subiectele. Nimeni nu a mai stat sa analizeze sfirsitul de campionat. Nimeni nu si-a pus intrebarea cum de a reusit CFR sa-i sufle totusi Stelei titlul de campioana chiar si dupa ce gigi declarase ca se spinzura daca pierde locul 1? Nu s-a intrebat nimeni. Asta a si vrut Paszkany. Sa nu se intrebe nimeni!

CFR-mania

CFR Cluj a cucerit si Cupa Romaniei. Am impresia ca multi dintre noi nu prea realizam ceea ce se intimpla in aceste zile in fotbalul romanesc. Aceasta este adevarata revolutie din fotbalul lui mitica dragomir, cel care a avut tupeul sa declare ca la originea scandalului “gigi-sponte-DNA”, sta CFR-ul. Sau, ma rog, Paszkany. Si daca ar fi fost asa, nea mitica trebuia sa taca. Dubla victorie a CFR-ului este cu adevarat momentul “zero” in fotbalul nostru cel de toate zilele. O echipa de provincie are tupeul sa se ia la trinta cu granzii. Sa le fure titlul si cupa. Ceea ce parea de domeniul fantasticului, iata, s-a intimplat. Am vazut miercuri seara la Cluj jurnalisti care ii felicitau pe baietii lui Andone bagindu-si unghia in git. Mama, mama, ce prime tocmai pierdusera!

Nu am uitat

Am promis ca voi scrie despre ce s-a intimplat in ultimul an in fotbalul romanesc. Nu am uitat. Acum sunt la ziar si ma uit la meci, la finala Cupei. De fapt, ascult. Astept sa treaca si aceasta finala. Sunt putin trist sau, mai debraba, ofticat. De 13 ani, Petrolul, marea mea iubire, era ultima echipa din provincie care luase cupa romaniei. De fapt, ultima echipa din provincie care cucerise un trofeu. De azi nu mai este. Asta e viata. Lucrurile se schimba, chiar daca ne place, chiar daca nu. Bine ca a luat CFR titlul. M-am bucurat sincer. Nu mai e nici un secret. Am sa va povestesc despre dialogurile cu strainii clujului din noaptea ce a urmat marelui triumf. Niste baieti senzationali, chiar daca unii dintre ei sunt limitati in ale fotbalului. Iar Ando o stie cel mai bine. Mai vorbim.