mai 23, 2008
La aproape o saptamina de la terminarea campionatului, ma suna frate-miu, Edi. Pardon, domnul Edi. Mare pishicher! Venise de afara si asculta la radioul passat-ului sau de 28.000 de euro, pe care nimeni n-ar fi dat atitia bani nici daca ii fura, o discutie aprinsa in care toata lumea, de la realizator la invitati, il injurau de mama focului pe Arpad Paszkany, seful de la CFR, baiatul ala simpatic care a slabit 30 de kile in doua luni si a facut campioana a Romaniei o selectionata sud-americano-portugheza. “Ce s-a intimplat, frate?”, ma intreaba domnul Edi. “Ce sa se intimple?”, il intreb la rindul meu. “Ce-a facut ungurul de Paszkany, ma, a declarat autonomia Ardealului de-l injura astia? E ceva de Steaua. Cica ar cam fi facut ungurul pipi pe performanta Stelei din ‘86. Aia cu Cupa Campionilor”. “Aaaaaaa!”, zic. Ma uit la data si constat ca trecuse, asa cum va spuneam la inceput, aproape o saptamina de la declaratiile lui Paszkany, care, intr-adevar, cam facuse pipi pe cea mai mare performanta a fotbalului romanesc de club, iar romanii, adica “adevaratii romani”, nu puteau uita inca. Cum sa uiti o asemenea “infamie”? Oamenii asteptau probabil inca prima de la nea gigi pentru stoicismul cu care combatea in eter mirsavia sefului de la CFR, dupa ce se epuizasera prin paginile ziarelor de specialitate ramase in pana de subiecte. Ceea ce nu stiau ei era amanuntul ca pe gigi il doare in cot de Steaua aia, fosta campioana a Europei! A doua zi dupa ce CFR a luat titlul, ma aflam la conferinta de presa a invingatorilor. Eram acolo, la vreo doi metri de Paszkany, cind, intr-o discutie mult mai ampla, comenta victoria Stelei la Sevilla. Tin minte ca l-am completat si eu, spunind ca in anii aceia, echipele engleze erau suspendate. Paszkany nu e primul si nici ultimul care pune la indoiala drumul Stelei (ATENTIE, DRUMUL!) spre finala Cupei Campionilor din 1986. O facea insa in calitate de sef al campioanei Romaniei. Iar asta era musai de speculat. Telefoanele corespondetilor de Cluj au inceput sa zbirniie. “Ba, s-a luat Paszkany de Steaua din ‘86!”. “E buna asta”, a fost raspunsul sefilor de la centru, care, mirosind scandalul, au dat alarma: “Ba, ia sunat-ii, ba, pe d’alde M. Majaru, T. Stoica, F. Iovan, G. Balint. Cum, cine sunt, bai handicapatilor? Generatia lu’ peshte prajit ce sunteti. Halal ziaristi”. Tinerii aspiranti se conformeaza, fac rost de numerele de telefon necesare si suna la T. Stoica, la E. Ienei, la F. Iovan, chiar daca nu auzisera in viata lor de numele astea. Dar au sunat, ca doar sunt ziaristi! Nebagati in seama cu anii, saracii campioni de la Sevilla au reactionat imediat. Ieseau din nou in fata. “Domnii ziaristi” ii sunau din nou. Ce conta pentru ce. La Cluj, Paszkany isi ridea in barba. Reusise o diversiune de mare exceptie. Doua saptamini a fost numele sau pe buzele tuturor, in toate ziarele (mai putin Evz), pe toate posturile TV, in toate mediile. Dupa cucerirea titlului, nici un ziar, nici macar de sport, nu a incercat sa creioneze succesul sportiv al CFR-ului. Sa faca o analiza, o chestie din’aia cu cite goluri a marcat trupa Falcosului, macar ceva la modul retrospectiva “Sportul”, cotidianul de dinainte de ‘89. Nimic. “Cazul valiza”, “Bataia incasata de cameramanul jandarmeriei din Cluj”, “Paszkany vs. Steaua ‘86″, “Paszkany vs. Piturca”, astea-au fost subiectele. Nimeni nu a mai stat sa analizeze sfirsitul de campionat. Nimeni nu si-a pus intrebarea cum de a reusit CFR sa-i sufle totusi Stelei titlul de campioana chiar si dupa ce gigi declarase ca se spinzura daca pierde locul 1? Nu s-a intrebat nimeni. Asta a si vrut Paszkany. Sa nu se intrebe nimeni!
