S-a intors lumea cu curu-n sus

Unirea Urziceni e campioana!

Vorba lui Toma Caragiu: Dracu’ sa ma ia daca inteleg ceva! Divizia A a nascut cea mai ciudata campioana din istorie. S-a intors lumea cu curu-n sus. Victoria Unirii Urziceni intrece orice alta surpriza din istoria fotbalului romanesc. Nu imi aduc aminte de alta, nici macar asemanatoare. Si, slava Domnului, am vazut si am auzit povestindu-se multe despre fotbal. Vorbeam acum citeva zile despre strategia lui Dan Petrescu, omul care a facut din formatia ialomiteana ceea ce este ea astazi, adica cea mai buna echipa din Romania. Ne place sau nu, Unirea Urziceni e campioana Romaniei, asa cum anul trecut era CFR Cluj. Si tot surprinzator. Dar parca la CFR era altceva. O armata de stranieri, cu o valoare  de grup usor peste media campionatului, cu un antrenor priceput la multe si cu un patron ai carui bani s-au dus unde a fost nevoie. Si daca la CFR mai existau si una-doua vedete, la Urziceni … pauza. Spuneti-mi unul si-l maninc! Victoria Unirii e victoria grupului. Sunt convins ca nici unul dintre elevii lui Dan Petrescu nu va face treaba in alta parte. Ca doar vorba aia au fost, nu s-au nascut la Urziceni in ultimii trei ani. Ce mare fotbalist e Arlauskis, ori Bordeanu, Onofras sau Galamaz. Sa fim seriosi.

E greu sa faci o analiza a actualului sezon, dar promit sa ma straduiesc zilele urmatoare. E greu pentru ca Steaua e la cel mai prost sezon al sau din ultimii 62 de ani, Dinamo, desi a avut titlul in buzunar, a aratat in multe meciuri ca o echipa de mijlocul clasamentului, iar fara ajutor n-ar fi prins nici macar Cupa UEFA, CFR si-a aratat limitele de vadana incapabila sa mearga doua duminici la rind la biserica fara sa pacatuiasca, iar Craiova, Rapid si Vaslui au platit tribut infatuarii. Am lasat Timisoara la urma. O Timisoara croita dupa chipul si asemanarea acestui trist personaj care este marian iancu, mai trist chiar si decit ziaristii care il baga in direct la TV ore in sir si ii acorda spatii nemeritate la radio si prin ziare. Cu cele 6 puncte pe care nu le va mai vedea vreodata, Timisoara ar fi putut fi acolo, sus, in locul Unirii. Si toata lumea ar fi laudat strategia lui iancu. Va mai amintiti ce spunea iancu despre Balint, la instalare. Ceea ce spunea si Porumboiu la venirea lui Viorel Moldovan: “Cel mai antrenor pe care l-am avut vreodata”.

PS: Multumim gsp tv, antena 1, lpf, frf, rcs si tuturor celor care au transformat aceasta editie de campionat intr-un fiasco din punct de vedere mediatic. O bataie de joc ca pe vremea lui nea Nicu. Multumim, halal sa va fie, “domnilor”. Nici nu va salut!

DFB-Pokal

Bayer Leverkusen – Werder Bremen e finala din acest an a DFB-Pokal, Cupa Germaniei la fotbal. Se va juca la Berlin, pe stadionul Olimpic, si va fi transmisa in direct de Sport 1 simbata, 30 mai, de la ora 21.00. Haideti sa vedem impreuna un meci adevarat, un meci in care  la Werder vor juca si Diego si Almeida, un meci in care nu va arbitra Cantalejo si, cu siguranta, un meci in care, daca va fi cazul, se va acorda gol in minutul 120, chiar daca pe malurile Bosforului se da la astfel de faze fault in atac. Pentru onoarea de a comenta acesta finala, trebuie insa sa-i multumesc domnului Catalin Cirnu, bunul meu coleg de la Sport 1, care mi-a cedat microfonul sau. De asemenea trebuie sa-i multumesc, anticipat, prietenului Christian Clemens care ma va ajuta sa pregatesc “beton”, asa cum imi place, acest meci!

PS: Imi pare rau ca nu joaca Borussia Dortmund aceasta finala. Si nu doar mie.

Inca mai exista traditii…

Avertisment: Multi dintre voi vor spune ca sunt nebun din pricina acestei postari. Imi asum insa riscurile!

Ca un conservator autodeclarat ce sint, ca un nationalist si iubitor de traditie, ma preocupa, in limita timpului bine-nteles, absolut tot ceea ce e legat de obiceiurile acestui popor. Si, ca mine, sunt sigur ca mai sunt inca destui in tara asta. Sufar cind vad cum, in ultimii ani, vintul schimbarii a lovit in viata noastra cotidiana, rascolind si ravasind tot si de peste tot. Din pivnita traditiei si pina la mansarda improvizatiilor din anii comunismului nimic nu a ramas neatins. Si atunci cum naiba sa nu reactionezi cind inca vezi ca anumite evenimente strins legate de viata acestei natii, fie ea si o nenorocita de inmormintare, se desfasoara dupa un ritual vechi, la care batrinii satului, cei care inca mai traiesc, tin extraordinar. Acum doua saptamini am fost la inmormintarea matusii mele, sora tatei si, in acelasi timp, nasa mea de botez. La Valea Calugareasca, acolo unde mi-am irosit adolescenta si mi-am pus sanatatea in pricol intr-o stupida viata de navetist romantic. Dupa o gramada de inmormintari de care am avut parte in ultimii 11 ani, am privit putin detasat, chiar daca afectat (chiar e posibila o asemenea combinatie, nici eu n-am crezut), funeraliile matusii. Si va spun sincer, a fost un adevarat spectacol, pus in scena de batrinele satului, apropiatele matusii. De la bocit si pina la luminarea inminata preotului, totul a stat sub semnul punctualitatii si a organizarii unui ritual care, ne place sau nu, ne-a insotit de-a lungul existentei noastre ca oameni din cele mai vechi timpuri. Sunt sigur ca odata cu trecerea timpului toate aceste se vor simplifica. Nici macar nasterea nu va mai fi ceva senzational, dara mite moartea cuiva. Pacat…

Glasgow Rangers, Unirea Urziceni, Burnley

Glasgow Rangers a luat titlul in Scottish Premier League! Suna mai frumos si, trebuie sa recunosc, mai onorant, decit daca as fi scris: Celtic a pierdut titlul. Pina la urma chiar asa a fost. Dupa un debut catastrofal de sezon (a pierdut inclusiv Europa dupa ce a fost eliminata in turul doi preliminar al Ligii Campionilor de FBK Kaunas), Rangers, umilita in ultimii patru ani de rivala de moarte, Celtic, a strins din dinti, a cheltuit zece milioane de euro pe trei fotbalisti (Boughera, Davis, Mendes), care in Romania ar fi fost trimisi la Liga a II-a (DA! Aia cu blaturile!) si a adunat, ca o furnica, punct dupa punct. Cu doua etape inainte de final, visul se spulberase pentru Rangers. 1-1 cu Hibernian. A venit rindul lui Celtic sa faca 0-0 cu Hibs, iar Rangers nu a mai stat la mina nimanui in ultima etapa. A fost un sezon pe cinste si, sincer, imi va fi dor de Scottish Premier si de ai sai luptatori fabulosi.

Rangers a luat titlul in SPL in aceeasi zi in care, citeva ore mai tirziu, Unirea Urziceni batea Dinamo si, cu doua etape inainte de finalul Diviziei A, trecea pe primul loc. Am vrut sa scriu acum citeva zile despre aceasta echipa care pe mine ma surprinde in continuare, chiar daca sunt aproape convins ca nu va lua titlul. Am vrut sa scriu despre pedagogia lui Dan Petrescu, un antrenor adevarat, chiar daca mult prea teatral in tot ceea ce face. O pedagogie cu ajutorul careia a reusit sa le sustraga atentia elevilor sai de la obiectivul propus, titlul. Cred ca Dan Petrescu a fost singurul de pe acest pamint care stia ce face la Urziceni. Nici macar Mihai Stoica, cel care se gudura pe linga Dan Petrescu ca intr-un film pe care l-am mai vazut si pe la Galati si in Ghencea. L-ati auzit pina duminica seara pe Dan Petrescu declarind ceva despre titlu? Tot timpul spunea ca el vrea sa fie acolo sus, ca n-are bani, ca d-aia l-a dat afara pe Mara, ca nu sunt bani la Urziceni. Recunosc faptul ca nici eu n-am crezut in steaua lui Dan Petrescu. Insa acum imi scot palaria in fata antrenorului Dan Petrescu indiferent de ceea ce se va intimpla in acest final de campionat. Nici nu imi vine sa cred ca jucatori precum Bordeianu, Bilasco, Onofras, Galamaz, pe care ii stiu foarte bine, au ajuns la un pas de Liga Campionilor.

Unirea Urziceni a batut Dinamo si a trecut pe primul loc in Divizia A cu doar citeva ore inaintea finalei barajului pentru promovarea in Premier League, dintre Burnley si Shefield United. Am vazut luni, la orele prinzului, 80.000 de oameni pe Noul Wembley la un meci de promovare in prima liga engleza. O atmosfera incredibila, un gol senzational si o promovare pe care Burnely a asteptat-o 33 de ani.

Acum trei ani, Unirea Urziceni promova in Divizia A dupa un baraj, desfasurat pe un stadion “23 august” gol-golut. Am tinut atunci cu Unirea pentru ca acolo juca bunul meu prieten Cristi Vlad. N-am crezut niciodata insa ca formatia ialomiteana va ajunge vreodata sa se bata la titlu. Pentru nimic in lume. Asa cum n-am crezut in acest sezon ca Rangers mai poate lua titlul sau ca Burnley va promova in Premier League. D-aia inca mai e frumos fotbalul!

Hibernian

Dupa trei titluri consecutive, Celtic e aproape sa-i predea stafeta lui Rangers. Sunt convins ca oamenii lui Gordon Strachan, un tehnician in criza de idei in acest sezon, ar fi preferat ca orice alta echipa din Scotia sa cistige titlul, numai Rangers sa nu se numeasca. Am comentat la Sport 1 partida in care Celtic a pierdut din nou prima pozitie in Scottish Premier: 0-0 cu Hibernian, in deplasare. Pe acelasi teren, Rangers remiza saptamina trecuta, 1-1, si pierdea fotoliul de lider dupa tonifiantul 1-0 cu Celtic de pe Ibrox. Si atunci si acum, fotbalistii de la Hibernians si-au dat viata pe teren. Si nu mai inteleg nimic. Eram aproape convins ca baietii lui Mixu Patelainen nu se vor omori cu firea, ca doar au aceleasi culori si cam aceleasi radacini pe care le au si cei de la Celtic. M-am inselat. De ce drakului am mentalitatea asta bolnava?

Sa nu ne grabim insa. Saptamina viitoare, Rangers joaca la Dundee United! Iar Celtic, acasa, cu Hearts, echipa lui Csabi Laszlo. Sa nu va mire daca Dundee bate, iar Celtic iese campioana. Sau, mai rau, bat si Dundee si Hearts, iar ierarhia ramine asta de acum.

PS: I-am lasat in ultimele zile pe Ronaldo si pe Sergiu sa se contreze. Nu cred ca am facut rau. Atita timp cit modul de adresare nu depaseste bunul simt, n-am nimic impotriva.

Barcelona

Imi era dor de Barcelona. Am comentat consecutiv 12 meciuri ale catalanilor in sezonul 2004-2005, parca, atunci cind TV Sport (actualul sport.ro) avea drepturile pentru Primera, iar eu eram sef peste doua departamente de sport (si la Realitatea TV). A fost anul in care Barca a recuperat miraculos un ecart de vreo 11 puncte fata de Real. Cam asa stateau lucrurile. Si atunci Barca juca ofensiv. Ca acum nu a facut-o insa niciodata. In aceasta seara mi-am gasit cu greu cuvintele pentru a comenta la nivelul unui Athletic Bilbao – Barcelona. Simti ca traiesti cu adevarat, simti cum te traverseaza un fior, timp de 90 de minute, de satisfactie totala, de multumire ca poti vedea si comenta ceea ce toata lumea a vazut miercuri seara pe Mestalla. Spectacol in tribuna, arta pe gazon, civilizatie pe bancile de rezerve, echidistanta in tot ceea ce a facut Cantalejo. Abia astept sa vad ce va fi la Roma peste doua saptamini.

Barcelona – Athletic Bilbao

Imi place teatrul, ador filmul, dar n-as fi putut fi vreodata actor. N-am nici cea mai marunta calitate. Acesta a fost si motivul pentru care n-am scris nimic de zile bune. Cind nu sint eu, n-am cum sa fiu altul! Sunt jucator de moral, iar atunci cind ceva e in neregula cu mine, intru in panica, ma lamentez, ginduri negre imi traverseaza cerul mintii, uneori se opresc si am impresia ca vine noaptea, noaptea aia urita, pe care nici unul dintre noi n-am vrea sa o traim si atunci astept, astept, o minune, o raza de soare, iar ea nu vine, ba mai mult, am impresia ca vine amurgul, ma consolez, uit pentru citeva secunde ca trebuie sa lupt, ca ma obliga spiritul de supravietuire, o luminita isi face loc pina la urma prin negura si simt ca traiesc din nou, si ma bucur, cu masura, stau de vorba cu mine, cu constiinta mea, sa vad unde am gresit, calculez pagubele, chiar si pe cele indirecte, imi propun sa ma indrept, sa fiu mai bun, poate chiar sa devin actor, unulprost, macar pentru o zi, pentru o ora, pentru o secunda, dar nu pot.

Va invit sa va bucurati miercuri seara, in direct la Sport 1, de la ora 23.00, la finala Cupei Spaniei. Cea mai frumoasa echipa a ultimilor ani, Barcelona, se bate cu una dintre cele mai ambitioase grupari din fotbalul mondial, Athletic Bilbao!