Hristos a-nviat

Am vrut sa nu scriu astazi, de Paste, dar iata ca o fac. De fapt nici nu scriu astazi. Scriu miine. E trecut de ora 12. As vrea sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru tot. Toti ar trebui sa-i multumim. Chiar si unul dintre colegii mei de la Sport 1, care nu crede in Dumnezeu dintr-un motiv simplu: cica Dumnezeu e extraterestru, iar el nu crede in extraterestrii… Chestie de noanta!!! Sa-i multumim deci Domnului, in primul rind pentru ca existam si ca putem sa ne bucuram de cele lumesti. E al 11-lea Paste fara mama. E al saselea fara tata. Teoretic, n-as avea motive de bucurie. Cei care au pierdut pe cineva drag inteleg cel mai bine cit de greu ne este noua, celor ramasi, “sa sarbatorim”. Fara ei… Astazi, adica, ieri, m-am imbracat frumos, absolut tot ce am imbracat a fost nou (!). Am mers mai intii la Sport 1, unde am comentat unul dintre cele mai frumoase meciuri vazute in ultimii ani: Celtic – Rangers (3-2). O nebunie! Apoi am fost la biserica, iar mai tirziu am vazut un film despre William Wallace, cel mai al dracului dintre scotienii nascuti vreodata. Si am realizat din nou, de ce nu voi putea tine niciodata cu adevarat cu protestantii de la Glasgow Rangers sau cu vreo echipa englezeasca de fotbal.