In noapte

Maninc brinza cu rosii. Ca gigi becali. Mi-ar placea si niste ceapa verde, dar imi e lene sa o curat, sa o spal si sa o pun in farfurie. Scriu. Maninc brinza cu rosii, ca gigi becali. Am mai zis-o, scuze. Ma uit pe geam si-mi vad locul de parcare, atribuit de primarie, ocupat de acelasi Matiz jegos. Pe vh1 classic cinta Metallica: “Enter Sandman”. Imi arunc o privire. Ce videoclip idiot. Imi vine in gind golul lui Nakamura, din Celtic – Rangers, 2-1. Mie dor de fetele mele, pe care azi le-am deportat la Falastoaca. N-ati auzit de Falastoaca, celebra localitate din judetul Giurgiu? Ma gindesc la ele si spal rufe. Nu io, masina de spalat. Nevasta e in oras. Socializeaza. Cu colegii de serviciu. Vine acasa, spune ca e obosita, se baga in pat si adoarme in 30 de secunde. Pe pariu. Mie dor de fetele mele. Mie dor de Petrolul. De ala care a luat ultima oara Cupa. De ala al lui Simaciu, Toporan si Butufei, care a promovat in 1977. Maninc rosii cu brinza, ca machedonii. Sunt fericit. Am citeva zile libere. Adio stiri de coloana, clasamente, diagrame si meciuri facute de la televizor. Ma duc sa ma uit la un film. Dar acum scriu. Am de ales intre “Zbor deasupra unui cuib de cuci” si “Vatel”, cu Gerard Depardieu. Il aleg pe nasos. E urit, dar e bun. Ma uit din nou pe fereastra. Matizu’ e tot acolo. Ce or face fetele mele? Sunt liber. Doar citeva zile. Dar liber. Maninc brinza cu rosii, ca miliardarii.